Arunci mâța peste gard și aștepți mulțumiri? Te numești PSD

Există o specie aparte de politician român: conduce ministere ani la rând, amână reformele până în ultima clipă, lasă în urmă sertare pline cu proiecte neterminate și, când vine nota de plată, iese solemn în fața țării și întreabă indignat: „Dar Guvernul ce a făcut?”.

România riscă să piardă 770 de milioane de euro din PNRR pentru că nu a reușit să adopte la timp noua lege a salarizării bugetarilor. Nu vorbim despre un termen apărut ieri, strecurat în calendar de vreun funcționar răuvoitor de la Bruxelles. Reforma era asumată de ani întregi, iar termenul final al PNRR – august 2026 – era cunoscut de toată lumea.

Numai PSD pare să fi aflat despre el în ultima săptămână.

Din 2022 și până în primăvara acestui an, Ministerul Muncii a fost condus succesiv de miniștri PSD. Marius Budăi, Simona Bucura-Oprescu și Florin Manole au avut în mâini exact reforma care astăzi aruncă România în fața unei pierderi de 770 de milioane de euro. Trei miniștri, patru ani și un singur rezultat: nimic adoptat.

Asta nu mai este simplă întârziere. Este impotență politică.

Un partid care pretinde că reprezintă oamenii muncii nu a fost capabil să scrie o lege coerentă a salarizării. Un partid care se laudă cu experiența sa administrativă nu a putut termina într-un mandat întreg ceea ce România promisese că va face. Iar când timpul s-a terminat, PSD a descoperit brusc prudența, dialogul social și grija pentru bugetari.

Unde era această grijă în 2022? Dar în 2023? Dar în 2024 și 2025?

Potrivit explicațiilor oferite de Ilie Bolojan, ultimul proiect lăsat de ministrul PSD Florin Manole ar fi avut un impact bugetar de 15,5 miliarde de lei, considerat nesustenabil. La negocierile de la Cotroceni, Sorin Grindeanu ar fi acceptat inițial o anvelopă de opt miliarde de lei, după care PSD ar fi ridicat pretențiile până la 12 miliarde și, în final, nu ar mai fi acceptat nici această variantă. Datele au fost prezentate public de premierul interimar⁠.

Aceasta este performanța social-democrată: să negociezi cu tine însuți, să crești suma, să respingi suma și apoi să dai vina pe ceilalți.

PSD susține că proiectul propus putea reduce veniturile profesorilor, medicilor și militarilor și că bugetul nu putea suporta costurile. Sorin Grindeanu spune că partidul nu putea vota o lege proastă doar pentru a bifa un jalon. Este un argument care, luat separat, poate părea rezonabil. Și Kelemen Hunor a susținut că România nu trebuie să adopte în grabă o lege necorespunzătoare doar pentru a mulțumi Comisia Europeană.

Numai că acest argument vine cu patru ani întârziere.

Nu poți ține reforma blocată până în ultimele zile, iar apoi să invoci lipsa timpului pentru o dezbatere serioasă. Nu poți provoca urgența și după aceea să te prezinți drept victima ei. Nu poți da foc calendarului și apoi să acuzi pompierii că au venit prea târziu.

PSD nu apără acum bugetarii. PSD apără sistemul pe care tot el l-a cultivat: sporuri acordate arbitrar, excepții, privilegii, salarii stabilite prin influență, procese câștigate în instanță și dependență față de șeful politic. O lege clară ar limita puterea baronului, a ministrului și a directorului numit de partid. Iar pentru PSD, pierderea controlului asupra acestui mecanism pare mai dureroasă decât pierderea a 770 de milioane de euro.

Să nu falsificăm însă realitatea: PNRR-ul inițial a fost negociat în 2021 de guvernarea PNL-USR-UDMR, nu de PSD. Iar președintele Nicușor Dan a declarat că partidele participante la negocieri și-au asumat împreună eșecul legii salarizării. Responsabilitatea nu dispare din curtea PNL, USR sau a celor care au administrat întreaga arhitectură a planului.

Dar reforma salarizării a stat ani întregi tocmai la ministerul controlat de PSD. Aici nu mai merge alba-neagra responsabilității.

De altfel, factura PNRR nu se oprește la aceste 770 de milioane de euro. România a pierdut deja definitiv 458,7 milioane de euro din Cererea de plată numărul 3, după ce Comisia Europeană a constatat că patru jaloane nu au fost îndeplinite corespunzător. Alte 10,77 milioane de euro au fost tăiate din componenta de împrumut pentru ratarea unei ținte privind hidrogenul verde. Valoarea planului a fost deja redusă cu miliarde în urma renegocierii, iar acum România aleargă în ultimele zile după reforme pe care le-a avut în față ani întregi. Situația pierderilor este prezentată într-o analiză publicată pe 26 august⁠, iar termenul european pentru finalizarea jaloanelor este august 2026, potrivit Comisiei Europene⁠.

PSD nu a guvernat neîntrerupt din 1990 până astăzi. Ar fi fals să spunem asta. Dar partidul și formațiunile din care provine – FSN, FDSN, PDSR – au dominat bucăți uriașe din istoria postdecembristă: guverne, majorități parlamentare, ministere, administrații județene și rețele locale.

A fost suficient de mult la putere ca să nu mai poată poza în nou-venitul nevinovat care tocmai a găsit dezastrul în dulap.

Când ai condus România în repetate rânduri, când ai avut premieri, miniștri, șefi de instituții și majorități parlamentare, nu mai poți vorbi despre stat ca despre o construcție făcută de alții. Statul greoi, clientelar și incapabil să ducă la capăt reformele poartă și semnătura ta. Una groasă, apăsată, imposibil de ascuns.

În vocabularul PSD, responsabilitatea este întotdeauna orfană. Succesul are carnet de partid, panglică roșie și fotografii pe Facebook. Eșecul aparține mereu tehnocraților, liberalilor, useriștilor, Bruxelles-ului, președintelui, sindicatelor, vremii nefavorabile sau alinierii planetelor.

Numai PSD nu este niciodată vinovat.

Aceasta este marea escrocherie politică: să fii parte din problemă, să blochezi soluția și apoi să organizezi conferința de presă în care condamni rezultatul.

România nu pierde bani fiindcă Bruxelles-ul o urăște. Îi pierde fiindcă statul a fost administrat de prea multe ori de incompetenți care confundă guvernarea cu distribuirea funcțiilor și reforma cu un pliant electoral. Îi pierde pentru că liderii politici au avut ani pentru a lucra și au preferat să negocieze cine ia ministerul, cine primește agenția și cine își păstrează privilegiile.

Iar PSD, după decenii de putere și influență, nu mai are dreptul moral să arate spre gardul peste care tocmai a aruncat mâța. Labele jos, bă!