Claudiu Olenici (OPMCB): Cazul de la Silivașu de Câmpie se poate repeta oricând! CE SPUNE POLIȚIA ANIMALELOR CÂND SESIZAM UN ABANDON? NIMIC.
Zice că ,,nimic” sau ,,nu avem treabă, nu este urgență!”.
Acum câteva zile ajut o domnișoară drăguță și implicată să prindem și să transportam un câine cu fractura de femur la cea mai apropiata clinică, caz tipic. Câine lăsat pe strada sau maidanez, lovit de mașină, probabil. Noroc că nu era paralizat.
Bun. Are chip. Medicul sună simpaticul proprietar, care bolborosește ceva și spune că nu are câine, că este oricum hoinar. Închide telefonul.
– Ce ma fac cu câinele? Unde îl ținem postoperator, doua săptămâni, până vin harnicii polițiști?– Plătesc eu operația, fac sesizare scrisă și peste doua săptămâni vin funcționarii și îl pun în brațe simpaticului proprietar?– Cum să nu, îi fac nemernicului și curățenie acasă!– Sun la Poliția animalelor. Nimic, închis. Sun la 112. Zice de la dispecerat doamna simpatică (pe bună dreptate) că nu poate face mai mult, că prietenii noștri de la poliția animalelor nu se pot ocupa, nefiind urgență, dar spălându-se ei pe mâini, să se ocupe poliția locală (care nu poate sancționa abandonul, decât maxim lipsa sterilizării. Și aia niciodată!).
Nu este vorba de dus la ecarisaj un câine abandonat și bolnav, care se poate revendica imediat și căruia pe urma sa i se facă felul sau să îl găsim în copac, precum amărâții de acum o săptămână.
Mulțumesc domnișoarei implicate, Paula, Clinicii Veterinarius și lui FB, care nu ma lasă să dau tag!
P.S. Atunci când vecinul își bate joc de câinele din lanț facem plângere scrisă, pe mail, aceea nu este urgență, dar acum era altceva.
Nu avem pretenții absurde de la polițiștii ăștia!
Claudiu Olenici, Organizația pentru Protecția Mediului și Combaterea Braconajului
