Reqviem la stingerea unui OM. Iartă-ne că noi mai viețuim, Trăienel!

Ți s-a făcut dor de stele? Așa de repede, Trăienel? De ce te-ai grăbit înspre depărtările albastre, de bunul Dumnezeu stăpânite? De ce? Chiar ieri vorbeam cu tine despre frumusețea vieții.

Poate unde te-ai dus e mai bine, dar aș mai fi avut atât de multe de povestit cu tine.

Suntem mereu pe fugă, uităm de familiile noastre, viața o monitorizăm în betele sau off-urile pe care le facem într-o zi. Dar cu noi, cum mama mâne-sa, rămâne? Ne înjurați, ne adresați tot felul de injurii, ne puneți mâna pe camera de filmat, vă rânjiți la noi atunci când filmăm pe spațiul public. Da,da , e vorba despre cei care aflați informațiile de la noi. Traian venea de la un eveniment. Maria trebuia să facă textul. Înțelesu-m-ați? Ca să fiți informați.

Și nouă ne tremură camera în mână când un om zace fără suflare pe caldarâm. Suntem oameni. Și noi simțim durerea, și noi avem lacrimi pe față, și noi zâmbim, iar, din păcate, și noi murim.

Cristi Moldovan, suntem alături de tine! De toți, de fapt, de toți !Mă grăbeam să ajung la o știre, în altă parte a județului, tu alergai cu mixerul în brațe înspre scenă. ,,Ne mai vedem! „, mi-ai spus. Te rog, ține-te de cuvânt!