MEMORIA ZILEI: În 27 noiembrie 1885 s-a născut, în Târlișua, Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în Târlișua, județul Bistrița-Năsăud și a fost primul dintre cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și Ludovica. În anul 1889, întreaga familie s-a mutat în comuna Maieru, pe Valea Someșului și potrivit afirmației scriitorului: „În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Pînă ce, cînd să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.” A început cursurile școlii primare în anul 1891, a urmat două clase la Gimnaziul „Grăniceresc din Năsăud” în 1895, iar în 1897 s-a transferat la „Școala de băieți” din Bistrița, cunoscută și sub denumirea de „Gimnaziul Evanghelic din Bistrița”, astăzi „Colegiul Național Liviu Rebreanu”.
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Aici el a avut numeroase preocupări literare precum: proiecte dramaturgice, lecturi și conspecte. La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri în limba maghiară. La 12 februarie 1908 a demisionat din armată și revine la Prislopul Năsăudului, spre disperarea părinților.
La 1 noiembrie 1909, Liviu Rebreanu a debutat în presa românească, la Sibiu, în revista „Luceafărul”. A apărut povestirea „Codrea” (Glasul inimii). În aceeași revistă a mai publicat și nuvelele “Ofilire” (15 decembrie 1908), “Răfuială” (28 ianuarie 1909) și “Nevasta” (16 iunie 1911). În traducerea lui, revista “Țara noastră” a publicat poemul “Moartea șoimanului” de M. Gorki. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista „Convorbiri critice”, iar împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista Scena, dedicată teatrului și muzicii. Anul 1911 l-a dedicat teatrului, iar până în 1912 a avut diferite îndeletniciri.
Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel De-al Doilea Război Balcanic (10 iulie) s-a angajat ca reporter la „Adevărul”, iar la sfârșitul războiului a fost concediat.
În 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare, fără să se mai întoarcă vreodată în București. La 7 iulie, Liviu Rebreanu scria în jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.” Pe 1 septembrie 1944 a încetat din viață la Valea Mare, la doar 59 de ani. După câteva luni de la înmormântare a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.
Opere scrise de Liviu Rebreanu:
Nuvele- “Catastrofa” (1921); “Norocul” (1921); “Cuibul visurilor” (1927); “Cântecul lebedei” (1927); “Ițic Ștrul, dezertor” (1932); “Golanii”. Romane sociale- “Ion” (1920); “Crăișorul” (1929); “Răscoala” (1932); “Gorila” (1938). Romane psihologice “Pădurea spânzuraților” (1922); “Adam și Eva” (1925); “Ciuleandra” (1927); “Jar” (1934). Romane polițiste “Amândoi” (1940). Teatru “Cadrilul” (1919); “Plicul” (1923); “Apostolii” (1926).
