În spatele fiecărei povești transmise din generație în generație, pline de tradiție și autenticitate, trebuie sa se afle un om de poveste. Emil Iugan, fondatorul MIS Grup, este un astfel de om, care ne-a arătat acum mai bine de un deceniu că bioeconomia poate fi soluția la noile provocări ale unei lumi în continuă schimbare.
Cu pasiune și viziune, el ne-a demonstrat că bioeconomia nu numai că protejează mediul înconjurător, dar contribuie și la prosperitatea zonelor rurale, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la optimizarea proceselor de producție, stimulând inovația și progresul în întreaga societate, punctează cei de la forestmania.ro. Și au perfectă dreptate!
Motorul dezvoltării satului românesc a fost și va rămâne gospodăria țărănească. De ce? Ne explică Emil Iugan
În interviul realizat de Laurențiu Ciornei, cercetător științific la Centrul de Biodiversitate al Academiei Române, Emil Iugan explică cât se poate de clar ,,de ce eu trebuie să iau din pădure ceea ce îmi dă silvicultura, nu ce vreau eu. Iar, silvicultura să-și facă treaba și să spună ce să iau, când să iau și cât să iau.”
Silvicultura să-și facă treaba și să spună ce să iau, când să iau și cât să iau. La ora actuală, îs milioane de metri cubi de lemn care putrezesc în pădure pentru că nu le scoate nimeni. Se scoate fagul, care-i bun de mobilă, și îl dă la populație, la foc, că-i campanie electorală, iar lemnul de foc îl lasă să putrezească. Sunt terenuri invadate de specii mai puțin valoroase care nu sunt folosite ca biomasă pentru producerea de energie.
Toate resursele trebuie integrate
Totul, așa cum spuneam, resursele noastre de aici: pădurea, pajiștile, apele cu pești, piatra, trebuiesc integrate. Acestea sunt bogățiile noastre. Și astfel, încheiem cu depopularea. Pentru că motorul dezvoltării satului românesc a fost și va rămâne gospodăria țărănească. În această gospodărie țărănească s-au adunat, de-a lungul timpului, experiență, valori, cultură, tradiții obiceiuri și credință foarte sănătoasă pentru că acolo găsim trei generații care or trăit împreună și dacă vrem să găsim sistemul de bioeconomie circulară acolo e! Acum trebuie să-l readucem, să-l îmbunătățim. În Centrul nostru de Cercetări, Inovare și Promovare a Lemnului studiem conceptul de bioeconomie circulară în trei entități : gospodăria țărănească, forma asociativă (cooperative) și satul de munte. Revenind la gospodăria țărănească. În aceasta s-au dezvoltat valori, experiență și acolo găsim o simbioză între oameni, pământ, animale și mijloace de producție. Este un sistem unitar: omul este legat de pământ, pământul de om, își dau valoare reciprocă, împreună cu animalele și mijloacele de producție. Omul a respectat mereu natura, de secole, fără să treacă hotarul stabilit de Creația lui Dumnezeu. Puțină istorie, să-mi permiteți: între cele două războaie, s-a dezvoltat gospodăria țărănească și astfel a apărut o clasă socială foarte puternică: chiaburii, gospodarii satelor. Comuniștii i-au lichidat și s-a făcut agricultura socialistă. Noi, aici la munte, nu am fost cooperativizați, dar aveam de dat produse: lapte, ouă, carne, până și pana de gâscă. Nici nu și-au dat comuniștii seama că, punând această presiune, gospodăria țărănească de munte s-a dezvoltat. Banii pentru contracte nu erau mulți, dar erau buni. Laptele, carnea de vițel mergeau la export, pentru că proveneau dintr-o zonă deosebită, fără poluare, fără chimicale. A venit Revoluția, iar tot acest sistem, nemaifiind întreținut, s-a prăbușit, iar gospodăria țărănească s-a dezechilibrat. Omul nu a mai avut unde lucra, s-au desființat mii de locuri de muncă, acasă nu mai creștea nimic și atunci, generația de mijloc – cea mai în putere – a plecat din țară. Cine a rămas acasă ? Rămășițe ale unei gospodării tradiționale: bunicul, calul și nepotul. Și, uite așa, au apărut alte entități-păguboase: pământ fără familii, familii fără pământ-dezrădăcinați, fără identitate socială, și rămășițele de care spuneam (bunicul, calul și nepotul) care-i așteaptă pe cei plecați. Așa s-a stricat cel mai sănătos motor de dezvoltare al unei societăți normale. Noi, acum, venim cu proiecte care să ajute la întărirea acestei gospodării, să avem, din nou, un sat bun și viu, a declarat pentru forestmania.ro, Emil Iugan.
Emil Iugan a înțeles perfect că bioeconomia se concentrează pe transformarea resurselor biologice într-o gamă largă de produse și soluții inovatoare, inclusiv alimente, combustibili, materiale sustenabile și biomateriale. În principal, toată această industrie impusă de Emil Iugan se bazează pe principiile solide ale bioeconomiei precum biotehnologia, ingineria genetică, agricultura sustenabilă, silvicultura durabilă și managementul adecvat al resurselor naturale.
Pe de altă parte, acesta a dovedit, încă acum mai bine de un deceniu, că bioeconomia reprezintă o oportunitate importantă de a răspunde noilor provocări de mediu, garantând nu numai o sustenabilitate sporită, dar și sprijinirea dezvoltării rurale, o potențială reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, o sustenabilitate sporită a ciclului de producție și răspândirea inovației industriale de-a lungul întregului lanț de valoare.
Noi trebuie să cautăm, scrie și-n Biblie, cărările vechi!
Adică acele sisteme și modele care au funcționat bine. La Revoluție aveam trei lucruri foarte bune: o pădure bine administrată, o clasă socială de silvicultori și muncitori în industria forestieră cum nu o să mai aibă nicodată România și cum nu a avut Europa. Și trei: o industrie forestieră nu chiar la vârful Europei, dar în plutonul fruntaș, pentru că ni s-a permis să exploatăm de la stuful din Deltă, de la paiele din Bărăgan, salcia și plopul din Lunca Dunării, până sus în vârful muntelui. Asta pentru valorificarea superioară a lemnului și a produselor subsecvente pădurii. Nu o să mai avem niciodată pădure bine administrată, o industrie de frunte, oameni bine calificați. Asta pentru că am avut un lanț de producție funcțional, care astăzi s-a rupt, a dispărut. 1.256 de întreprinderi din acest lanț, în care munceau peste un milion de oameni, au fost distruse.
Avem două legi nescrise și care încă mai funcționează
Românul a trăit mereu bine împreună cu codrul, cu animalele. Toate uneltele sale au la bază lemnul. Iar cealaltă lege: românul bun nu taie niciodată un lemn din pădure fără știrea pădurarului.
