Mr. BIG fac parte din acele trupe fără de care, muzica pe care o botezăm rock, ca un cumul a peste jumătate de veac în care s-a cântat muzică bună, așadar fără mai liniștiții de la Mr. BIG, fără de ei, și fără de alții, hard-rock-ul nu ar suna atât de bine, uneori perfect. Mr. Big fac parte dintre acele cărămizi din zidul rock-ului mondial fără de care, însăși zidul, THE WALL, s-ar prăbuși în vidul timpului prezent, deloc amabil cu muzică veche și bună. Mr. Big e una dintre trupele care rupeau topurile pe când începeam să descopăr muzica rock, astfel că tot timpul am avut pentru ei un fel de pasiune, nu ca și cea pentru JUDAS PRIEST, dar… Interesant e că nu pot spune despre ei, cum aș putea s-o fac despre alții, vai mulți sunt, că acum mi se par puerili, asta spunând multe despre muzica lor, una accesibilă, dar de calitate, de o foarte bună și înaltă calitate.
Înființată în anii ’80, trupa a reușit să-și croiască un loc în istoria muzicii cu sound-ul lor inconfundabil, care îmbină elemente de hard rock, heavy metal și balade pline de emoție, Membrii trupei – Eric Martin, Paul Gilbert, Billy Sheehan și Pat Torpey (înlocuit ulterior de Matt Starr) – sunt cunoscuți pentru abilitățile lor muzicale remarcabile și pentru energia debordantă pe care o transmit în fiecare spectacol.
Mr. Big a început să cânte în Los Angeles, în formula: Eric Martin (solist vocal), Paul Gilbert (chitara solo), Billy Sheehan (bass) și Pat Torpey (tobe). Formația a ajuns cunoscută în lumea întreagă prin hituri ca “To Be With You”, “Addicted To That Rush”, “Rock & Roll Over”, “Green-Tinted Sixties Mind”, “Wild world”, “Shame”. După diferite proiecte solo, în primavara anului 2008, formația s-a reunit – în formula originală. Concertul de la Bistrița este al doilea pe care americanii îl susțin în România, primul fiind susținut în iunie 2011.
Mr. Big au dovedit că poți face hard rock melodios fără să compromiți calitatea interpretării și asta nu e puțin lucru. Conduși de basistul Billy Sheehan, americanii au avut tot timpul o sensibilitate care îi făcea potriviți și pentru doamne și domnișoare (ei, “To Be With You”), în timp ce faptul ca nu li se pot reproșa multe ca muzicieni ,îi făcea plăcuți și celor mai puriști, că există și de ăștia în rock.
