Despre UNITER, despre lipsă de respect

În data de 2 iulie am împlinit un an de când am început să scriu în presă, iar nici două zile mai târziu, mi s-a demonstrat că nu este un moment de sărbătoare. S-a scris mult despre Gala UNITER în ultimele două zile. De la puniter, scaunele așezate în fața Palatului Culturii rămase aproape goale, un spectacol jenant al imposturii și îl avem inclusiv pe Mihai Bendeac care a descris gala drept: ,,O depresie generală de două ore jumate. O tristețe snoabă cu momente artistice hipsterești”.

Multe s-au spus, dar nu încă destule. Acest eveniment ar fi trebuit (cel puțin în teorie) să fie confirme statutul bistriței de oraș cultural.

,,Organizarea Galei la Bistriţa nu este altceva decât o recunoaştere a statutului acestui oraş, cel de oraş cultural. Am avut în vedere două mari obiective atunci când, împreună cu UNITER, am început să organizăm această Gală. În primul rând, faptul de a le oferi iubitorilor de cultură din Bistriţa, la ei acasă, un eveniment cultural de neuitat și unic. Probabil irepetabil. Puțin probabil că vom mai avea o astfel de Gală la Bistrița în următorii 15 ani. Greu de crezut. În al doilea rând, vom avea teatru acasă și vom avea teatru bun acasă” – Ioan Turc.

Dacă aceasta este confirmarea, atunci Vai Și-Amar de ea cultură!

Presa – O cârpă

Încă din martie, primarul s-a mândrit cu faptul că Gala se va organiza la Bistrița și că vom intra într-o ,,Galerie selectă a orașelor care au găzduit ediții ale galei în afara Bucureștiului”. Am primit comunicate, am participat la conferințe de presă, s-au scris articole, ca mai apoi să aflăm că: Presa locală nu este invitată. Aparent, această ,,galerie selectă” nu făcea referire doar la orașele care au găzduit ediții ale galei, ci și la jurnaliștii care te ajută pe tine să promovezi evenimentul.

,,Îmi cer și eu scuze pentru locurile puține și eu aveam o grămadă de doctori, de medici pe care i-aș fi invitat, că la doctori te gândești prima dată când inviți la o premieră pe cineva, că ăștia-s cei mai de folos. Și n-am avut nici eu, pur și simplu locuri pentru ei“ – Radu Afrim.

,,În spate, să știți că este foarte multă muncă și vreau să apreciem lucrul acesta. Să aveți încrede în noi. V-am respectat și vă respectăm. Să nu fiți supărați pe locurile pe care nu le avem în sală. Dacă doriți și vă face plăcere, voi sta cu dumneavoastră afară“ – Aurei Corbeanu.

Total de acord, mi-ar face plăcere să stați afară… afară din Bistrița și din județ dacă este cu putință. Este o explicație patetică care nu demonstrează nimic altceva decât lipsa totală de respect pentru presa locală. Noi suntem cei care promovează toate evenimentele, declarațiile, avertizările, persoanele din Bistrița-Năsăud sau orice alt lucru care merită atenție. Noi suntem cei care se asigură că acest județ nu rămâne un simplu nume pe harta României, ci îi conturăm o poveste, îl scoatem în evidență.

În momentul în care nu ne permiți să promovăm un eveniment, mai ales unul de o așa magnitudine, ne nedreptățești atât pe noi, cât și pe toți cetățenii județului.

România a început să se numere printre „oile negre” din UE în ceea ce privește libertatea presei. Zilele în care existau organizații precum Clubul Român de Presă care lua poziție în cazul abaterilor sau abuzurilor sunt de mult apuse.

Conform index-ului realizat de organizația „Reporteri fără frontiere”, România se află pe locul 56 din 180 la libertatea presei, deși în 2021 ocupam locul 48. Pe măsură ce astfel de evenimente continuă și se repetă, nu numai noi, jurnaliștii vom avea de suferit, ci și întreaga populație.