Fiind ardelean, învățam despre mitul bunului împărat de la Viena, ca o expresie a milei revărsate de imperiali asupra românilor calici din Transilvania. S-au dus vremurile în care chiar și Avram Iancu a luat țeapă de la bunul împărat și le-am prins iar noi, când suntem păcăliți și umiliți. Ne sunt bune conturile la băncile împăratului, ne sunt bune mașinile ce alimentează benzinăriile lor, ne sunt bune pădurile, ne sunt buni turiștii ce le mănâncă șnițelul vienez dar nu suntem buni să fim egalii lor. Oare până la urmă ce mai vor de la noi, că poveștile cu imigrația e o poveste de fentă pentru proști. Noi tot vom ajunge in Schengen, dar umilința asta nu trebuie uitată, nici întors obrazul. Răule împărat, mai devreme sau târziu, ca-n istorie, roata se va învârti!