Expoziția artistului Adrian Prykop deschisă la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi

Sub egida Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, expoziția artistului Adrian Prykop deschisă în 22 iulie 2022 la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz Băi este curatoriată de sculptorul Maxim Dumitraș și problematizează în spațiul plastic contemporan relația dintre creația formală și moștenirea formală, dintre a crea și a decora.

Anterioară
Următoare

Sub presiunea culturii oficiale s-a conturat prin postmodernism un puternic filon al arheologiei formale, artiștii au activat un layer istoric pentru a restarta timpul creației și restabilirea conexiunii cu autenticul. În acest context semnele culturii protoistorice, nenaționale și nonstatale, utilizate în pictură de Adrian Prykop evocă morfologia și sintaxa unui limbaj față de care trăim sentimentul recunoașterii pentru că asocierile sintezei formale, estetică ritmurilor și expresivitățile simetriei, le simțim familiare și le admirăm de parcă le cunoaștem fără să putem să precizăm rosturile lor imateriale.

Teoretizarea pe marginea zigzagului, a spiralei, a rombului, a triunghiului, a ritmului binar, a încrucișării în X sau în cruce ne generează azi nenumărate posibilități de interpretare din sfera etnologiei, antropologiei, mitologiei, religiei etc. – le recunoaștem de pe exponatele unui muzeu, din cornișele bisericilor, din cusăturile bunicilor, decorația unui tapet, din exercițiul îndemânării cu creionul în anii copilăriei, din spațiul galeriei de artă contemporane etc. Privind lucrările lui Adrian Prykop acceptăm că lumea semnelor anistorice, prin proba timpului, se dovedesc omniprezente și omipotente în vocabularul vizual al umanității.

Este facilă utilizarea acestui backstage imaginar într-un sens decorativ, pentru că stimulează un mental colectiv sensibil la accesibilitățile de suprafață, dar devine mult mai dificil să coborâm spre statică imuabilă a sensurilor purtate în moralul primordial și să reușim să facilităm o sinapsă spre actualitate.

Distingem așadar între calea lui Brâncuși și calea lui Matisse, între a înțelege din interior și a duce mai departe, sau a privi din afară și a duce mai departe. Media între perfecțiunile contrare riscă să ne plaseze în mediocritas, să suspende căutările prin dinamică aparențelor accesibile și a automulțumirii prin simplul exercițiu al imitației.

Privim pictogramele cu sportivi realizate de Otl Aicher într-o comparație cu vechile petroglife din Orientul Mijlociu sau cu picturile rupestre din neoliticul saharian și înțelegem ce prăpastie se deschide între similitudinile formale și concretețea mesajului asociat, între conținut și formă, între simbolurile artei de altădată și a celei de azi. Omul contemporan are nevoie de asemenea explorări, iar artistul Adrian Prykop se apleacă în prezent spre o aprofundarea temeinică a lumii semnelor anistorice cu speranța unor rezultate ce se pot culege în viitor.