Cetățenii din Ilva Mare sunt rugați să nu arunce materiale textile în toaletă

Primăria Comunei Ilva Mare a transmis că cetățenii comunei sunt rugați să nu mai arunce pampersuri, materiale textile sau oricare alte reziduuri, deoarece duc la infundarea pompelor.

,,Datorita deselor colmatari a statiilor de pompare a canalizarii din ultima perioada sunteti rugati sa nu mai aruncati pampersuri ,materiale textile sau oricare alte reziduuri care duc la infundarea pompelor” – Primăria Comunei Ilva Mare. 

Vasile Borș: De multe ori uităm că primarul este om ca și noi

Aşa cum ne-am obişnuit, din păcate, de cele mai multe ori uităm să vedem că dincolo de biroul mai mult sau mai puţin somptuos, că dincolo de secretară, dincolo de însemnele oficiale există şi un om, mai bun, mai rău, mai dur sau mai sentimental. Aşa că am încercat să aducem în faţa voastră, a cititorilor, şi omul din spatele funcţiei de primar.

De această dată am stat de vorbă cu primarul „Municipiului” Maieru aşa cum îi place lui Vasile Borş să spună.

Reporter: Cine este de fapt Vasile Borş, omul, nu primarul?

Vasile Borş: Sunt un om la fel de simplu ca şi oricare altul, am bucurii, tristeţi, vise, realizări ,dar şi eşecuri. Sunt o persoană absolut normală, fiu de ţăran, lucru cu care mă mândresc cel mai mult.

M-am născut în 26 noiembrie 1965, în Comuna Maieru, într-o familie de oameni muncitori şi iubitori de glie strămoşească şi sunt cel mai mic dintre cei trei fraţi.

De la o vârstă destul de fragedă, 5 ani, a trebuit să îmi iau în serios rolul în gospodărie, pentru că la noi în sat şi în familie toată lumea muncea indiferent de vârstă, mai ales că eram într-o zonă necolectivizată, lucru care ne permitea să avem o gospodărie prosperă.

Tatăl meu, de care sunt foarte mândru, s-a născut în data de 30 ianuarie 1930 şi de atunci până în ziua de astăzi, a fost şi a rămas un om al pământului, exact ca Ion al lui Liviu Rebreanu. Tatăl meu are 7 clase, lucru destul de rar întâlnit la oamenii de la ţară în acea vreame, aşa că după stagiul militar a primit oferta să rămână în armată ca şi ofiţer, dar a refuzat pentru că îl chema pământul.

Aşa că s-a întors în sat şi a muncit 41 de ani în cariera de piatră şi în acelaşi timp s-a ocupat de lucrul pe care îl iubea cel mai mult şi care de altfel era şi motivul lui de mândrie: gospodăria ţărănească. Aşa că vă dați seama că a avut cine să îmi sădească în suflet mândria de măierean şi dragostea faţă de muncă.

La vârsta de 6 ani am început, ca orice copil, şcoala generală în comună şi chiar dacă după cursuri mergeam cu vitele pe câmp am reuşit să termin şcoala generală cu media 9,28.

Am preferat ca după şcoala generală să fac liceul la Sângeorz-Băi, liceu care pe vremea aceea era unul de prestigiu, de fapt în toate liceele se făcea şcoală pe bune nu ca acum când situaţia nu este chiar roz.

După ce am terminat liceul am vrut să mă îndrept spre o facultate, dar în acel an se reduseseră drastic numărul lor, adică din 8 facultăţi a rămas doar una, aşa că am preferat să îmi satisfac stagiul militar.

Armata este un episod destul de frumos din viaţa mea, chiar dacă a fost destul de grea fiind comandantul gărzii la graniţa cu Iugoslavia, în judeţul Timiş.

După armată am urmat o şcoală tehnică de aprovizionare desfacere, iar în anul 1989 m-am căsătorit cu cea care mi-a adus lumină în viaţă, este vorba de soţia mea Paraschiva care în 1990 mi-a dăruit un fiu Vlad şi în anul 1996 o fiică, Andreea Alina.

FB_IMG_1629996210676-300x300 Vasile Borș: De multe ori uităm că primarul este om ca și noi

received_915224609344640-300x300 Vasile Borș: De multe ori uităm că primarul este om ca și noiFB_IMG_1629996130860-200x300 Vasile Borș: De multe ori uităm că primarul este om ca și noi

 

Între timp am început munca la fabrica din Sângeorz Băi ca şi programator de maşini cu comandă electronică. O întâmplare, care de fapt aproape m-a ucis, este vorba de o peritonită pe care am dus-o pe picioare 17 zile, mi-a schimbat cursul vieţii în anul 1992.

În spital am cunoscut un reputat profesor al Academiei Gheorghe Dima care mi-a propus să îi devin student şi să studiez opera. Am refuzat atunci, dar m-am gândit că dacă Dumnezeu m-a înzestrat cu acest har trebuie să îi mulţumesc cumva şi am fost o perioadă cântăreţ bisericesc în Maieru. După această întâmplare mi-am îndreptat paşii spre Teologie, facultate la care am şi studiat timp de 4 ani urmaţi de un master în studii biblice finalizat cu nota 10.

În anul 2004 am avut de luat o decizie foarte grea, aceea de a mă dedica Bisericii sau de a candida la Primăria Maieru. Dumnezeu a hotărât că pentru moment acesta este drumul pe care să îl urmez şi să Îl slujesc din această postură.

Reporter: Care este principiul după care vă ghidaţi în viaţă?

Vasile Borş: Tot timpul mă gândesc că atunci când faci o slujire, adică o muncă, să o faci ca şi cum ai lucra pentru Dumnezeu, şi pot să spun cu mâna pe inimă că am biruit tot timpul mai ales că nu am semănat niciodată sămânţa vrajbei. Pot să îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut tot timpul şi oameni buni lângă mine.

Reporter: Care este cel mai mare regret?

Vasile Borș: Că nu am ţinut cont de un verset din Biblie care pune: ”Blestemat este omul care se încrede în oameni”. Tot timpul m-am încrezut în oameni şi continui să o fac iar rezultatele nu sunt tot timpul cele scontate.

Reporter: Dar cea mai mare realizare, după căsătorie şi naşterea celor doi copii?

Vasile Borș: Cred că ce mai mare realizare este faptul că am reuşit să fac lucruri bune şi de calitate pentru marea mea familie care sunt măierenii.

Reporter: Ce nu aţi putea ierta niciodată?

Vasile Borș: Nu există lucru care să nu poată fi iertat. Unele mai greu, altele mai uşor, dar cred că delăsarea cu care a fost condusă ţara nu poate fi iertată.

Reporter: La finalul discuţiei noastre vreau să ştiu care este visul dumneavoastră şi ce le transmiteţi măierenilor?

Vasile Borș: Îmi doresc ca după ce voi ieşi la pensie să pot sluji în Biserică măcar doi ani. Să pot să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit. Iar măierenilor vreau să le spun că voi fi în continuare acelaşi fiu al satului preocupat de problemele şi de bunăstarea lor.

Directorul general al ADR N-V a vizitat Becleanul. Nicolae Moldovan: „Pregătim 10 proiecte de mare importanță”

Marcel Boloș, directorul general ADR N-V, a vizitat orașul Beclean. Acesta a fost însoțit de primarul Nicolae Moldovan, care transmite că vor fi pregătite 10 proiecte importante pentru oraș în următoarea perioadă.

„Astăzi am avut marea onoare sa avem vizita domnului director general al ADR N-V, Marcel Ioan Boloș, ex-ministrul Fondurilor Europene, la fața locului pe toate șantierele aflate în derulare în orașul nostru.

Pregătim următoarele 10 proiecte de mare importanță pentru viitorul orașului Beclean.

Nu ne oprim aici! Continuăm!”, transmite Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean.

Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

Discuții tot mai intense au avut loc în ultimii ani referitor la exploatarea pădurilor, dar și la abuzurile comise de către diverse societăți comerciale care au ca obiect de activitate exploatarea lemnului și personale fizice. E drept că cel puțin teoretic suprafața împădurită q României a scăzut drastic, dar dacă ar fi să credem specialiștii in acest moment, țara noastră are o suprafață împădurită mai mare decât în 1990.

Într-o societate tot mai reticentă și mai acuzatoare cu sau fără motiv, iată că există și exemple pozitive în ceea ce privește exploatarea și prelucrarea lemnului. Un astfel de exemplu este și SC STAR GATE SRL din Ilva Mică, societate care de mai mulți ani prelucrează lemnul și îl transformă din buștean în cherestea, mobilier de bucătărie, de dormitor, dar și în cabane.

received_278717423624419-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

Societatea și-a început activitatea în luna august al anului 2010 cu o investiție de aproape 10 milioane de euro în infrastructură, utilaje și materie primă.

Am avut o discuție cu managerul societății, Florin Larionesi, care a explicat pe larg ce înseamnă de fapt procesul de producție, lucrul cu oamenii, dar și grija față de natură și de mediul înconjurător.

received_368699468259911-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

Totul începe cu participarea la o licitație organizată de către ocoalele silvice la diferitele tipuri de lemn: răritură, în igienizare sau “principale”. Dacă este să ne referim la materia primă principală, adică bușteanul de o dimensiune mai mare, acesta poate fi exploatat mai ales toamna sau iarna pentru ca lemnul să nu fie “în sevă”, ca să nu se distrugă bușteanul.

received_544254326882560-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

După exploatare, pasul următor este transportul și sortarea materialului lemons în lemn pentru gater, PAL sau lemn de foc. Societatea produce în special cherestea care este produsă in Ilva Mică și este exportată în toată lumea. Unul dintre produsele cele mai apreciate este “cheresteaua aburită uscată”, adica lemnul este băgat în aburitoare, care scoate taninul din lemn, proces care duce la o mai bună calitate a cherestelei. După acest proces, lemnul este băgat într-un bazin de antiseptizare, proces prin care lemnul este tratat antimucegai, apoi cheresteaua este sortată pe diferita calități si utilizări.

received_432980108021238-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

În ceea ce privește produsul finit, Florin Larionesi declară că societatea pe care o manageriază produce diferite tipuri de mobilier, de bucătărie, dormitoare, mese, scaune, dar și cabane.

received_363376111955335-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor received_1004598143637259-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

O problemă cu care se confruntă societatea este asigurarea materialului lemons, deoarece la Ilva Mică se prelucrează lunar între 3 și 4000 de metri cubi de lemn, astfel că managerii trebuie să asigure necesarul și pe perioada în care nu se exploatează lemn tocmai pentru ca cei 140 de muncitori ai fabricii să aibă în permanent de lucru.

O nemulțumire a managerului Florin Larionesi este  faptul că oamenii, în general, “aruncă cu piatra în societățile mai mari care se ocupă de exploatarea lemnului, chiar dacă aceștia plătesc la fiecare exploatare și procesul de reîmpădurire, e drept că acesta se desfășoară mai greu deoarece durează mai mulți ani” . Prima etapa a procesului de reîmpădurire se desfășoară abia după doi sau trei ani, timp în care: ”pământul trebuie să se odihnească”, apoi se vede exact ce arbori se regenerează în mod natural și unde trebuie replantați.

received_1100828047111897-300x225 Florin Larionesi: Este o mare deosebire între exploatrea responsabilă și defrișarea pădurilor

Star Gate Ilva Mică poate fi considerat un exemplu al faptului că și în România se poate exploate pădurea responsabil și că se pot obține produse finite fără a dăuna mediului înconjurător.