PARVA: Petrică Finegari a aflat rețeta succesului: seriozitate, perseverență, implicare și mult bun simț
Păstrăvăria lui Petrică Finegari din Parva este ceea ce putem numi pe bună dreptate un colț de rai și o dovadă a faptului că omul cinstește locul. Colegul nostru Nelu Boldea a stat de vorbă cu ceea ce putem numi arhetipul gospodarului. În stilu-i caracteristic, stil dublat de o curiozitate molipsitoare, a reușit să afle povestea din spatele omului de afaceri. Mai exact, povestea omului Petrică Finegari.
Sunt născut și crescut pe aceste meleaguri. Poate nu vă vine să credeți, dar nu am fost niciodată angajat, numai am dat salarii. Provin dintr-o familie simplă. Tatăl meu a fost miner, iar mama mea socăciță. Bunicul meu a fost pădurar. Cert este că am avut o copilărie minunată. Școala am absolvit-o la Năsăud, după patru ani de navetă. A fost frumos! Mai ales năzbâtiile de pe autobuz! Acum s-au schimbat oarecum vremurile.
Petrică Finegari e mândru că nu și-a uitat obârșiile. În opinia sa ,,toate drumurile duc la Parva”.
Am fost și o perioadă plecat la Bistrița, exact după căsătorie. Ca orice tânăr, mi-am dorit viața de oraș. am locuit vreo șase-șapte ani, dar eu și soția nu ne-am putut adapta. Prin urmare, am revenit unde ne este mai drag: acasă, în Parva noastră scumpă!
Interlocutorul n1tv.ro are un of care îl cam macină:
Din păcate, obiceiurile încep să dispară. Duc dorul șezătorilor de iarnă. Acolo ne întâlneam toți. Nu erau telefoane. Doamne, frumos mai era! Oamenii erau mai senini, nu erau mereu pe fugă. Timpul avea răbdare cu oamenii. Și oamenii aveau răbdare cu ceilalți din jur. Și relațiile dintre fete și băieți erau altele. Totul ținea de respect reciproc. Nu știam să jignim, dimpotrivă. Chiar dacă mai consumam uneori niște țuică când mergeam la colindat. Eram foarte responsabili din punct de vedere al comportamentului.
Și soția și ales-o (sau a fost ales, mă rog) tot din Parva, de acolo de unde, pentru el, la figurat, răsare soarele în Bistrița-Năsăud.
Am împărțit aceleași greutăți. Am fost mereu unul lângă celălalt. Ne-am căsători de tineri. Aveam 21 de ani. Ne-am grăbit, dar au fost cei frumoși ani din viață. Avem două fete. Cea mică e la liceu, iar cea mare la facultate. Sunt mândru de ele. Cea mai sigură investiție e în educația copiilor! O spun asta cu toată convingerea.
Să vedem cum a început totul.
Sunt consumator de păstrăv. Mergeam la o păstrăvărie de stat ca să cumpăr păstrăv. La un moment dat, prin anii 2010, mi s-a părut că prețul e cam mare, era un preț de…lux. Și ne-am gândit, împreună cu soția, să ne facem o baltă a noastră. Ulterior am constat că putem accesa fonduri europene. Nu pot să spun că nu a fost greu. Nu din punct de vedere al birocrației. Eu cred că nu sunt maxim pregătiți pentru accesarea fondurilor europene. Dacă le obții, devine o mare responsabilitate. Nimeni nu îți dă bani gratis. Tu trebuie să fii inițiatorul. Să îți pese, să te implici. Eu chiar încurajez pe oricine să acceseze fonduri europene. Cu o condiție: Să fie serioși! Seriozitatea mi-a marcat drumul în viață. Tu, cu mânuța ta, te angajezi să faci treabă. Deci, fă-o! Dacă nu ai inițiativă…degeaba. dacă nu ești atent când accesezi fonduri europene și nu ai o legătură reală cu consultantul, pentru că el e plătit la procent, nu realizezi nimic. Nu arunci primăvară trei pești în baltă și toamna ești plin de bani. Cine gândește așa să se lase păgubaș. Muncă, muncă, muncă! Am avut și dificultăți, dar un bun gospodar nu se lasă bătut.
Nu contează de câte ori cazi, important e de câte ori te ridici, spune Petrică Finegari.
Am avut multe probleme când am început. dar mereu am căutat cauza, am identificat-o, învățând din greșeli, am continuat. Îmi place să mă implic și în viața comunității. Am fost și consilier local. pentru a ajuta oamenii doar. Bani aveam și am. Nu banii m-au determinat să mă angajez în viața comunității.
Și omul de afaceri nu se oprește aici. Pune bazele unui nou complex turistic. Cât despre regrete:
Nu știu ce să spun despre regrete. Eu sunt naționalist. Naționalist în cel mai bun sens al cuvântului. De pe oriunde am fost…tot acasă m-am întors. Aici e țara tuturor posibilităților, de fapt! Și dacă ai un pic de ,,nebunie” reușești. Cu toții putem reuși. Dacă nu de dragul confortului financiar, atunci de dragul României. Indiscutabil, cea mai frumoasă țară din lume!
Da, vorbim despre muncă, cinste, onoare și respect. Dacă am putea să multiplicăm astfel de oameni, vai, Doamne, departe am fi ca țară. Și nu uitați, dragi guvernanți, că producția de pește nu primește subvenție. Totuși, în ciuda tuturor impedimentelor, oameni ca Petrică Finegari rămân în țară. Și nu le trebuie nici pensii speciale. S-auzim numai de bine!
Raimond Petruț
