În Rodna mineritul are o existență cel puțin bimilenară, fiind atestat documentar încă din antichitate. ,,Pe timpul romanilor aici se extrăgea plumb”, ne spun N. Maghiar și St. Geţeanu în lucrarea ,,Din istoria mineritului în România”. Mult mai specific, L. Păiuș vorbește în ”Monografia comunei Rodna Veche” despre numeroase urme ce vin a confirma practicarea meșteșugului din”vremuri îndepărtate: mormane de zgură, vechi galerii, resturi de la o mică topitorie, dar şi un inel de aur din epoca bronzului. S-au mai identificat o serie de drumuri care mergeau spre vechile galerii, iar în săpături s-a găsit un opaiţ din lut care servea ca lampă de miner. ,,Rodna a cunoscut la începuturile evului mediu o spectaculoasă dezvoltare. Minele de aur şi argint de aici au trezit un uriaş interes la curtea regilor arpadieni care şi-au întins de timpuriu stăpânirea asupra ţinutului de la izvoarele Someşului, încât se poate afirma că oraşul minier Rodna-exista încă din secolul al XII –lea. Păstrându-și denumirea, în 1224 Rodna va deveni district condus de un comite regal, având administraţie proprie, juraţi, și emblemă. Dreptul la monedă proprie va fi acordat districtului trei ani mai târziu, de regele Andrei al II-lea. Cea mai veche atestare documentară a minelor de aici ne-o oferă cronicele ruseşti care vorbesc despre existența la Rodna a unei mine, a unui atelier de prelucrare a metalelor şi a unei topitorii a căror activitate se defășurau sub reglementări legislative precum cele ale „Legii mineritului de la Rodna 1270”, considerată cea mai veche lege în limba germană din din Europa de Sud-Est. Faima obiectelor de argint, făurite cu mare pricepere, va depăși granițele Rodnei, sursele consemnând aprecierea de care se bucurau acestea la curtea ducilor polono-ucrainieni, dar şi la cea a regelui Ungariei. Exploatările zăcămintelor descoperite la începutul secolului al XIII-lea vor avea un impact pozitiv nu doar asupra evoluției economice și demografice a zonei ci și asupra dezvoltării urbane a localităţii şi a întregului bazin Superior a Someşului Mare. Așa se face că, de-a lungul istoriei, ținutul minier rodnean va cunoaște mai multe schimbări administative. Evident fiecare vor amprenta evoluția burgului în a cărui dezvoltare în timp mineritul rămâne constanta, firul roșu al investigației ce scoate din măruntaiele memoriei nu doar informații specifice ci și dovezi ale felului în care comunitatea se clădește ca aspect, mentalitate, valori și identitate specifică. Printre cele mai semnificative momente ale istoriei mineritului rodnean se numără: anul 1308, moment în care minele de la Rodna intră în proprietatea regală a lui Carol Robert de Anjou, încorporarea Văii Rodnei în subordinea Bistriței (1475), construirea primei topitorii (1799). Secolul XX va reprezenta o perioadă de maximă exploatare a minereurilor complexe prin mecanizarea procesului tehnologic și prin deschiderea, pe lângă vechea mină de la Valea Vinului, a minelor de la Valea Blaznei (1973) și Făget-Valea Mare (1981), a Uzinei de Preparare a Minereurilor Complexe din Rodna-Flotaţie (1973), a iazului de decantare la Anieş şi a Uzinei de Preparare a Minereurilor Complexe din Făget (1981). La minele rodnene se va utiliza, în premieră pe ţară, metoda de extracţie cu front lung pe înclinare, susţinut de stâlpi hidraulici şi pilieri naturali. Activitatea de extracţie si prelucrare a minereului la minele din Rodna va încetat în anul 2006. În următorul an vor începe lucrările de conservare activă şi pasivă, precizează muzeograful Floare Grapini.
