«„Criticul are dreptul sau nu dreptul la preferință?” Chestionat o dată pe această temă, am răspuns, mi se pare, că n-are. Profesia obligă! Și rămân la această părere, în principiu: o carte nu e bună ori proastă în funcție de criteriile subiective ale gustului meu. În fapt însă, se întâmplă să se ivească incompatibilități între gust, suferință, capriciu, pe de-o parte, și meritele în sine ale unei cărți, pe de-alta. Bunăoară, am și eu ca toți cititorii o așa zicând ierarhie a genurilor literare: nu mă dau în vânt după memorialele de călătorie, povești de aventuri, biografii, romane cu subiect exotic; îmi plac în schimb romanele psihologice, romanele de dragoste, nuvele și schițele. Asta dacă mă refer la proză. E un păcat să recunosc franc un lucru, în definitiv, atât de omenesc? Profesionalismul intervine ca să mă împiedice să transform această ierarhie a capriciului într-una de valoare, adică să fac dintr-o problemă a mea personală o modalitate de apreciere pe care s-o pretind obiectivă.»-„Călătorie la capătul nopții” (fragment manuscris pentru revista „Cronica” 6 mai 1988).