Vernisajul expoziției de pictură „O poveste din Nepos”, a artistei Mirela Trăistaru
Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud vă invită miercuri, 25 mai 2022, ora 18.00 la vernisajul expoziției de pictură „O poveste din Nepos” (Un veac, o poveste, o moștenire) a artistei Mirela Trăistaru în sala de artă contemporană a Muzeului Bistrița. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10.00 – 18.00.
În 1768, Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Ungariei și Boemiei, primul fiu al Mariei Therezia, vizitează pentru prima dată Banatul și Transilvania, poposind în casele oamenilor de rând din zona Bistrița-Năsăud. Ajuns la satele grănicerești de pe Valea Someșului Mare, împăratul exclamă: Salve parvae nepos Romuli (Vă salut, mici nepoți ai Romei!). În amintirea acestui eveniment memorabil, aceste sate dobândesc numele Salva, Parva, Nepos și Romuli.
Proiectul de cercetare și creație al artistei Mirela Trăistaru are ca punct de plecare istoria umană și simbolistică a Neposului, propunându-și rememorarea evenimentelor ultimului secol de istorie națională prin mici inserturi personale: o artistă originară din Bistrița reușește să încapsuleze atmosfera densă, misterioasă şi liniştită a unor zone reprezentative pentru România. Proiectul „Un veac, o poveste, o moștenire” investighează dualitatea definitorie omului contemporan: pe de o parte omul global, omul hi-tech, dependent de o viață trăită în viteză și omul tradiţional, care simte nevoia de reîncărcare spirituală din atmosfera mistică a locului de origini, omul care își caută identitatea în lada de zestre a bunicilor.
Istoricul personal al artistei Mirela Trăistaru stă la baza întregului concept al proiectului: străbunicii și bunicii săi și-au trăit viețile sub modelajul celor două războaie mondiale. Străbunicul din Ardeal (zona Valea Someșului Mare, Năsăud) a luptat în Primul Război Mondial, a fost luat prizonier și a lucrat în mine de cărbune în Siberia, întorcându-se după patru ani în România, unde a avut zece copii. Ambii bunici au luptat în Al Doilea Război Mondial: bunicul patern din Stroești, lângă Horezu, a murit pe front,- ultima amintire a tatălui artistei despre figura sa paternă se concentrează asupra imaginii unde el copil, de mână cu fratele mai mic, urmărește cum tatăl său, îmbrăcat militar, se îndepărtează pe ulița satului, spre războiul cu sens unic. Bunicul matern din Nepos (Valea Someșului Mare) a stat în lagăr la Odessa, s-a întors în România după 1945. În acest răstimp străbunicile și ambele bunici coseau și țeseau la război – femeile și copiii sunt victime directe și ele în aceste conflicte, nu victime indirecte, războiul femeii fiind personal și familiar, de anduranță în vâltoarea istoriei.
“Mirela Trăistaru aparține unei categorii fun de artiști, într-un spirit hippy après la lettre, ea se bucură de arta sa în fiecare zi. Mirela integrează în lucrările sale culorile puternice, multă natură exuberantă, hedonism și figurativ, dar și un sens natural și responsabil al fericirii cotidiene” – Antigona Silvia Rogozea “Pierdut pare un loc adecvat în relațiile cu Mirela Trăistaru, precum pierdut este și cel care o vede în contexte diferite și nu își găsește repere pentru a identifica ce se întâmplă. Spre exemplu dacă cineva o vede într-un loc aglomerat ca o gară sau un aeroport, are imediat tentația de a suna imediat la 112 să anunțe că s-a pierdut un copil de părinți. Dacă sunt într-un spațiu expozițional ca acesta, și vedem pe pereți ceea ce este oferta Mirelei Trăistaru, îți dai seama că după actul genezei au rămas multe lucruri nerezolvate. Și atunci, nu o poți privi pe Mirela decât ca pe un paradox în progres, în mișcare. În primul rând este mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, în al doilea rând este unul dintre cei mai contemporani artiști de astăzi. Mă refer la toate felurile de contemporaneități. Și la acelea care implică teologicul și la cele care implică ideologicul. Și în același timp sfidează orice fel de ideologie care ține de circumstanțe și de momente decupate abuziv din istorie.
Este un artist care știe de unde vine, care afirmă permanent că suportul nostru de astăzi este construcția de ieri la care au lucrat generații de înaintași. Iar dacă o privești în contextul picturii ei și în contextul artei în general descoperi un alt paradox și anume că această ființă placidă, lirică, o zână rătăcită în plină postmodernitate, este de fapt una dintre cele mai intempestive forțe de creație, și este de un baroc de un expresionism, de o vitalitate și o voluptate a trăirii cu totul ieșită din comun. Nu o să apelez la memorie, deși cred că sunt cel mai vechi dintre cei care au intrat în coliziune cu Mirela Trăistaru. Era prin 1980 și ceva, era ca în perspectiva eminesceană, era pe când nu s-a născut, sau în perspectiva Veronicăi Micle. Nu cunoscusem chipul tău încă! Știam atâta doar că ești artist și te-am premiat cu un film, filmul care era lucrarea ei de diplomă (licență). Deci, am cunoscut-o nefiind de față și am uitat că am cunoscut-o de fiecare dată când a fost de față, pentru că de fiecare dată a oferit lucruri noi și a oferit provocări noi, respectiv și-a arătat fețele multiple, imprevizibile și provocatoare. Dacă până acum a fost autentică, acuma este o leacă impostoare. Pentru că vine cu acest eveniment și vrea să ne convingă că intră în rândul celor care numără jumătăți de secol. E o farsă! La mulți ani, Mirela!” Pavel Șușară.
Mirela Trăistaru este absolventă de Design Vestimentar și Pictură a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, master la Universitatea de Arte din București, Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Vest din Timișoara – Summa cum Laude, a prezentat peste 70 de expoziţii personale și 160 de expoziţii colective în România, Statele Unite, Elveţia, Olanda, Austria, India, Coreea de Sud, Danemarca, Japonia, Albania, Kosovo, Montenegro, Macedonia de Nord, Franța și Egipt. O artistă extraordinar de prolifică, a cochetat și cu filmele de artă şi piesele de teatru, realizând costumele și decorurile pentru spectacole importante. Astfel, ea a lucrat cu regizori precum Lucian Giurchescu, Alexandru Tocilescu, Ion Lucian, Horațiu Mălăele, Sanda Manu, Anca Colțeanu, Chris Simion și Gelu Colceag și actori precum Ștefan Iordache, Alexandru Repan, Sebastian Papaiani, Ioana Bulcă, Sanda Toma. Pe lângă scenografie, decoruri, costume, body painting, este grafician și curator, fiind distinsă cu mai multe premii naționale și internaționale.
