TRAVEL|De-asta nu fac bani românii! Am fugit de prețurile din România și am ajuns la Marea Roșie: vacanță all-inclusive în Hurghada, mai ieftină decât acasă
Nelu Boldea Editorial
TRAVEL|De-asta nu fac bani românii! Am fugit de prețurile din România și am ajuns la Marea Roșie: vacanță all-inclusive în Hurghada, mai ieftină decât acasă

Am plecat în Hurghada cu o idee destul de simplă: câteva zile de soare, Marea Roșie și o vacanță în care să nu simt că fiecare masă, șezlong sau cafea îmi mai adaugă ceva la nota de plată.

Partea interesantă a venit însă înainte să plec, când am făcut calculele. Cu transport, cazare și all-inclusive, vacanța în Egipt ajungea să mă coste mai puțin decât multe dintre variantele pe care le găsisem pentru aceeași perioadă în România.

Așa că am zis să încerc.

Hurghada este unul dintre acele locuri în care schimbarea de peisaj se simte imediat. Deșert cât vezi cu ochii, palmieri, căldură și, dintr-odată, albastrul intens al Mării Roșii. Ești suficient de departe de casă încât să simți că ai plecat cu adevărat în vacanță.

Eu am vrut în primul rând câteva zile în care să nu am program. Să mă trezesc, să merg la mare, să mănânc când vreau, să stau la piscină și abia apoi să decid dacă în ziua respectivă am chef să fac ceva.

Și exact aici a început să-mi placă foarte mult locul în care am stat.

Se numește Calimera Blend Paradise, un resort din Hurghada construit practic ca un mic univers de vacanță. Nu mi-am dat seama din prima cât de mare este și câte lucruri ai efectiv la dispoziție acolo.

Ai plaja Mării Roșii, piscine, aqua park, restaurante, baruri, zone de relaxare, activități și suficient spațiu încât o zi întreagă să treacă fără să fie nevoie să părăsești resortul.

Diminețile mele începeau, de regulă, spre mare. Asta mi se pare unul dintre marile avantaje ale unui astfel de sejur: nu trebuie să te urci în mașină și nici să cauți o plajă. Te schimbi, ieși din cameră și te îndrepți spre șezlong.

După câteva ore la mare puteam să schimb complet atmosfera și să merg la piscină sau la aqua park. Dacă ai copii, probabil că aqua park-ul poate deveni foarte repede centrul întregii vacanțe. Dacă nu ai, tot există mari șanse să ajungi pe tobogane măcar o dată.

Fiind all-inclusive, dispare și una dintre preocupările pe care le ai de obicei într-un concediu: „Unde mâncăm și cât mai cheltuim?”.

Ai mesele principale, gustări, băuturi și mai multe variante de restaurante și baruri. Nu spun că am mers în Egipt pentru gastronomie, dar varietatea contează enorm atunci când stai mai multe zile în același loc. Poți să mănânci liniștit, să bei ceva la piscină și să continui ziua fără să începi permanent să calculezi cât ai cheltuit.

La Calimera mi-a plăcut tocmai această senzație: resortul te lasă să fii leneș.

Dacă într-o zi nu vrei să faci absolut nimic, este perfect. Plajă, piscină, mâncare, o băutură rece și din nou plajă.

Dar ar fi păcat să ajungi în Hurghada și să rămâi doar între porțile hotelului.

Marea Roșie este una dintre atracțiile principale ale zonei și merită să pleci măcar într-o excursie pe apă. Snorkeling-ul este cu totul altceva aici. Apa limpede, peștii colorați și recifele de corali fac ca o simplă ieșire cu barca să devină una dintre experiențele pe care le ții minte după concediu.

Dacă vrei ceva și mai spectaculos, poți încerca scufundările.

Apoi ai deșertul.

În aceeași vacanță în care dimineața stai cu picioarele în Marea Roșie, după-amiaza poți să fii pe un ATV, în mijlocul unui peisaj aproape marțian. Safariurile în deșert sunt foarte populare în Hurghada și merită încercate mai ales spre seară, când căldura scade și începe apusul.

Poți să explorezi și Hurghada. Marina este potrivită pentru o ieșire seara, iar în zonă există magazine, restaurante, cafenele și câteva atracții pe care le poți introduce foarte ușor într-o zi în care vrei să ieși din resort. Aproape de Calimera Blend Paradise sunt și Senzo Mall, Sand City sau Hurghada Grand Aquarium.

Dar după ce am ieșit, m-am plimbat și am încercat câteva dintre experiențele de aici, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile pe care le apreciam cel mai mult era momentul în care mă întorceam la resort.

Pentru că acolo reveneam direct la ritmul de vacanță.

Și cred că aici este punctul forte al Calimera Blend Paradise. Nu este doar un hotel în care dormi între două excursii. Poate fi el însuși o parte importantă a concediului.

Nu vorbesc despre lux dus la extrem și nici despre un resort fără niciun minus. Sunt locuri în care se vede că vorbim despre un complex cu istorie, iar anumite camere sau finisaje pot să nu fie la nivelul hotelurilor premium nou construite.

Dar dacă mă întrebi ce contează pentru mine la finalul unei vacanțe, răspunsul este raportul dintre cât am plătit și ce am primit.

Iar aici lucrurile au stat foarte bine.

Am avut Marea Roșie, plajă, piscine, aqua park, all-inclusive și un resort în care puteam să-mi petrec fără probleme întreaga zi. În același timp, aveam la îndemână snorkeling, excursii cu barca, diving, safari în deșert și Hurghada.

Și apoi vine partea pe care încă o consider puțin absurdă:

toată experiența asta m-a costat mai puțin decât m-ar fi costat multe variante de vacanță în România.

Cred că exact de aici vine popularitatea Egiptului în ultimii ani. Nu pentru că ar fi perfect și nici pentru că trebuie să înlocuiască orice altă destinație.

Ci pentru că, atunci când începi să compari ce primești pentru banii pe care îi dai, calculele devin foarte interesante.

Iar Calimera Blend Paradise a fost, pentru mine, unul dintre acele locuri care mi-au demonstrat că o vacanță la Marea Roșie nu trebuie neapărat să fie o vacanță scumpă.

 

INTERVIU: Dorin Vlașin anunță noi investiții la Năsăud: „Sper să mai rămânem cu doar două sau trei străzi neasfaltate”
Raul Peterlin Actual, Administrație, Editorial
INTERVIU: Dorin Vlașin anunță noi investiții la Năsăud: „Sper să mai rămânem cu doar două sau trei străzi neasfaltate”

Primăria Năsăud continuă lucrările aflate în desfășurare și pregătește documentațiile necesare pentru obținerea unor noi finanțări, a declarat primarul Dorin Vlașin, pentru N1TV.

Edilul susține că, deși este perioada concediilor, activitatea administrației și lucrările de pe șantiere trebuie să continue.

„Trebuie să ne continuăm munca și șantierele, pentru că nu avem deloc puține. Avem câteva obiective pe care trebuie să le încheiem repede și nu trebuie să ne scape nimic din mână nici în ceea ce privește potențialele sau noile finanțări”, a afirmat Dorin Vlașin.

Primarul orașului Năsăud a precizat că administrația lucrează la mai multe documentații și că speră ca finalul lunii să aducă noi contracte de finanțare pentru comunitate. Potrivit lui Dorin Vlașin, una dintre zonele vizate cu prioritate este cartierul de blocuri.

„Cartierul de blocuri rămâne o țintă pentru mine. Așa cum am promis și cum am spus încă din perioada în care eram viceprimar, cartierul trebuie să arate altfel. Trebuie să aducem îmbunătățiri și să creștem calitatea vieții acolo”, a declarat edilul.

În ceea ce privește infrastructura rutieră, Dorin Vlașin estimează că, până la finalul anului, în Năsăud și în localitățile componente Lușca și Liviu Rebreanu ar putea rămâne neasfaltate doar două sau trei străzi.

„Până la finalul anului, în ceea ce privește străzile, sper să mai rămânem cu vreo două sau trei neasfaltate la nivelul orașului și al localităților componente Lușca și Liviu Rebreanu”, a spus primarul.

Dorin Vlașin a vorbit și despre investițiile realizate în infrastructura educațională. Potrivit acestuia, în cei șase ani de mandat au fost modernizate complet două dintre cele patru școli vizate, iar toate unitățile de învățământ din oraș au primit mobilier și echipamente noi.

„Am reușit să facem două școli la cheie, două din cele patru, și să dotăm absolut toate unitățile de învățământ preuniversitar, de la creșă și până la Colegiul Național «George Coșbuc». Am înlocuit practic tot mobilierul vechi și tot ceea ce ține de dotările din școli”, a afirmat Dorin Vlașin.

Primarul a mai declarat că speră ca, până la finalul anului, să fie semnat un contract de finanțare pentru modernizarea Colegiului Național „George Coșbuc”, proiect pe care îl descrie drept o investiție de amploare.

„Sper ca până la finalul acestui an să avem un contract de finanțare semnat și pentru Colegiul Național «George Coșbuc». Este, de asemenea, o investiție enorm de mare”, a precizat edilul.

La internatul colegiului mai sunt necesare lucrări de reparații și modernizare, în condițiile în care tâmplăria a fost deja schimbată, potrivit declarațiilor lui Dorin Vlașin. Primarul a menționat că tâmplăria a fost înlocuită recent și la Școala din Valea Spinului, unde anterior au fost efectuate intervenții și la acoperiș.

Edilul a vorbit și despre sala de sport a Școlii de Aplicație, despre care a afirmat că a fost finalizată în primul său an de mandat, după ce construcția rămăsese neterminată timp de aproximativ un deceniu.

„Sala de sport fusese începută cu aproximativ 20 de ani în urmă și a rămas neterminată timp de zece sau 12 ani. Cred că în primul an de mandat am reușit să finalizăm lucrările”, a explicat Dorin Vlașin.

Primarul a precizat că administrația mai are de realizat lucrări de reparații la unele săli de sport, precum și la căminele culturale din Lușca și Liviu Rebreanu.

Dorin Vlașin a făcut referire și la clădirile publice degradate, susținând că imobilele care nu mai puteau fi reparate sau valorificate au fost demolate. În opinia sa, în unele cazuri, reabilitarea unei construcții aflate într-o stare avansată de degradare poate presupune costuri mai mari decât demolarea și construirea unui obiectiv nou.

„Încercăm să eliminăm clădirile care au ajuns în paragină sau care nu au mai fost folosite. Uneori investești mult mai mult într-o reabilitare decât dacă demolezi clădirea și construiești una nouă”, a declarat primarul.

Printre imobilele demolate se numără fostele școli din Lușca și Liviu Rebreanu, despre care Dorin Vlașin a declarat că se aflau într-o stare avansată de degradare. Potrivit acestuia, fosta școală din Lușca reprezenta un pericol deoarece se afla în apropierea unui loc de joacă.

„Școala din Lușca era lângă parcul de joacă. Oricând exista riscul să cadă o țiglă peste un copil sau să cadă o fereastră spartă”, a afirmat edilul.

În localitatea Liviu Rebreanu a fost demolată și clădirea fostei cooperative, iar în locul acesteia a fost amenajat un parc de joacă, conform declarațiilor făcute de primarul Dorin Vlașin.

Traian Larionesi: Frasinul SRL își consolidează poziția pe piața construcțiilor prin investiții în oameni, tehnologie și infrastructură
Raul Peterlin Editorial
Traian Larionesi: Frasinul SRL își consolidează poziția pe piața construcțiilor prin investiții în oameni, tehnologie și infrastructură

Frasinul SRL își continuă dezvoltarea pe piața construcțiilor din România, prin implicarea în proiecte importante de infrastructură rutieră, construcții civile, sănătate și educație. Compania lucrează, în prezent, la obiective de anvergură precum centura ocolitoare a orașului Comarnic, proiectele derulate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița și noul campus universitar din Suceava.

Într-un interviu acordat publicației Agenda Construcțiilor, Traian Larionesi, managerul general al Frasinul SRL, a vorbit despre evoluția sectorului construcțiilor în primele luni ale anului 2026, investițiile companiei, principalele lucrări aflate în execuție și obiectivele pentru următorii ani.

Potrivit acestuia, începutul anului 2026 reprezintă o perioadă de consolidare pentru domeniul construcțiilor, în special datorită investițiilor publice în infrastructură și proiectelor susținute prin fonduri europene.

„Observăm o orientare tot mai accentuată către eficiență operațională, digitalizare și utilizarea tehnologiilor moderne în execuția lucrărilor”, a explicat Traian Larionesi.

Managerul Frasinul consideră că piața va fi influențată în perioada următoare de creșterea cererii pentru lucrări de infrastructură rutieră și edilitară, de implementarea standardelor de sustenabilitate, dar și de utilizarea sistemelor digitale pentru gestionarea proiectelor.

Totodată, companiile vor fi nevoite să continue investițiile în utilaje performante și în pregătirea angajaților, într-un sector în care productivitatea, calitatea și capacitatea de adaptare devin tot mai importante.

Centura Comarnic, aproape de finalizare

Una dintre cele mai importante lucrări aflate în portofoliul Frasinul SRL este centura ocolitoare a orașului Comarnic. Proiectul are ca obiective fluidizarea traficului și creșterea siguranței rutiere într-o zonă intens circulată.

Potrivit managerului companiei, lucrările se află într-un stadiu avansat, iar finalizarea proiectului este estimată pentru vara acestui an.

„Firma noastră este implicată în această perioadă în realizarea unor proiecte de infrastructură și construcții civile cu impact major asupra dezvoltării comunităților locale și regionale”, a declarat Traian Larionesi.

Frasinul SRL participă și la realizarea unor investiții de interes public în domeniul sănătății și educației. Printre acestea se numără lucrările desfășurate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița și la noul campus universitar din Suceava.

Reprezentanții companiei apreciază că aceste proiecte vor contribui la îmbunătățirea accesului la servicii medicale și educaționale, la dezvoltarea economiei locale și la crearea unor noi oportunități pentru comunitățile în care sunt implementate.

„Rolul nostru nu este doar de a construi drumuri, clădiri sau infrastructură, ci de a contribui la crearea unor condiții mai bune de viață pentru oameni”, a subliniat managerul Frasinul.

Acesta a precizat că fiecare lucrare presupune o responsabilitate față de beneficiari, față de comunitățile deservite și față de generațiile care vor utiliza investițiile în viitor.

Infrastructura rutieră și rețelele edilitare, printre principalele oportunități

Traian Larionesi estimează că proiectele de infrastructură rutieră vor continua să genereze un volum important de lucrări pentru companiile din domeniu.

Oportunități semnificative sunt așteptate și în dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare, în proiectele de eficientizare energetică și în modernizarea infrastructurii publice locale.

Programele de finanțare europeană și națională dedicate dezvoltării regionale vor avea, de asemenea, un rol important în evoluția sectorului. Acestea pot permite companiilor să participe la investiții cu efect direct asupra mobilității, serviciilor publice și condițiilor de trai din comunitățile locale.

Investiții în utilaje moderne și digitalizare

Modernizarea continuă reprezintă una dintre principalele direcții ale strategiei Frasinul SRL. Compania investește constant în utilaje performante, care oferă un consum redus și un impact mai mic asupra mediului.

În paralel, sunt introduse tehnologii menite să crească productivitatea, să optimizeze activitatea de pe șantiere și să asigure o calitate mai bună a lucrărilor executate.

Criteriile de sustenabilitate sunt integrate atât în alegerea echipamentelor, cât și în organizarea proceselor de lucru. Reprezentanții societății consideră că dezvoltarea viitoare a sectorului construcțiilor va depinde în mare măsură de capacitatea companiilor de a utiliza tehnologii eficiente și de a limita impactul activităților asupra mediului.

Cu toate acestea, conducerea Frasinul subliniază că investiția esențială rămâne cea în resursa umană.

„Punem accent pe formarea continuă a angajaților, pe siguranța la locul de muncă și pe crearea unui mediu profesional stabil, care să permită dezvoltarea pe termen lung a echipei”, a precizat Traian Larionesi.

Experiența și profesionalismul angajaților reprezintă, în opinia sa, baza succesului fiecărui proiect realizat de companie.

Frasinul urmărește creșterea capacității de execuție

Pentru următorii ani, Frasinul SRL își propune consolidarea poziției pe piața construcțiilor, creșterea capacității de execuție și diversificarea portofoliului de proiecte.

Compania intenționează să continue investițiile în echipamente moderne, să dezvolte competențele angajaților și să participe la noi proiecte de infrastructură de anvergură.

Un alt obiectiv îl reprezintă extinderea colaborărilor cu autoritățile publice și partenerii din mediul privat, cu menținerea standardelor de calitate care au definit activitatea societății în cei peste 25 de ani de existență.

Frasinul își propune, în același timp, să le ofere angajaților stabilitate, condiții de muncă la standarde ridicate și oportunități de dezvoltare profesională.

Echipa, principalul atu al companiei

Într-un sector tot mai competitiv, experiența acumulată, investițiile tehnologice și capacitatea de adaptare reprezintă avantaje importante. Pentru Frasinul SRL, însă, principalul element de diferențiere rămâne echipa.

Mulți dintre angajații companiei lucrează în cadrul societății de mai mulți ani, contribuind la dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe profesionalism, responsabilitate și respect.

Experiența practică dobândită pe șantiere, implicarea personalului și stabilitatea echipei sunt considerate elemente decisive pentru livrarea unor lucrări de calitate.

„Credem că performanța unei companii este dată în primul rând de calitatea oamenilor care o compun”, a afirmat Traian Larionesi.

Managerul Frasinul a arătat că dezvoltarea durabilă a companiei se bazează pe trei piloni principali: oamenii, tehnologia și responsabilitatea.

„Dacă utilajele moderne contribuie la eficiență, iar investițiile susțin creșterea companiei, resursa umană rămâne elementul care face diferența”, a mai declarat acesta.

Frasinul SRL își propune să continue investițiile atât în echipamente performante, cât și în pregătirea oamenilor care contribuie zilnic la realizarea proiectelor.

„Privim cu încredere către viitor și credem că succesul unei companii se construiește în timp, prin muncă, seriozitate și respect față de oameni. Indiferent de dimensiunea proiectelor pe care le realizăm, obiectivul nostru rămâne același: să livrăm lucrări de calitate și să contribuim la dezvoltarea comunităților din România”, a concluzionat Traian Larionesi, în interviul acordat publicației Agenda Construcțiilor.

CCR, rămâi cu bine, pe mai târziu
Raul Peterlin Editorial
CCR, rămâi cu bine, pe mai târziu

Există un moment în care amânarea nu mai este prudență, ci evitare. Iar în cazul pensiilor speciale, decizia repetat amânată de Curtea Constituțională a României începe să arate exact așa. Un C vine de la Cârtiță. Ziua Cârtiței!

Nu discutăm despre o chestiune obscură de drept constituțional. Nu este o chestiune marginală, fără impact social. Vorbim despre un subiect care apasă direct pe bugetul public, pe credibilitatea reformelor lui Bolojan care-și plânge de milă că în 6 luni și-a șters toată credibilitatea construită pe fondul unei munci în administrație și pe ideea de echitate într-un stat care cere constant sacrificii majorității. Cetățenilor care oricum nu mai au ce să dea. Exact ca-n timpul lui Aron Tiranul când dacă o familie nu putea plăti în galbeni, li se lua un bou din curte. Dacă n-aveau boul, se luau doi din altă curte și tot așa.

De ani de zile, România se învârte în jurul aceleiași probleme. Parlamentul României modifică legea. Se invocă necesitatea alinierii la principiul contributivității. Se invocă presiunile bugetare. Se invocă angajamentele asumate în fața Comisia Europeană și în cadrul relației cu Uniunea Europeană. Asta este prefața unei cărți cu file goale.

Apoi intervine controlul de constituționalitate. Și, din nou, ceasul se oprește în mintea interpușilor de la CCR.

Sigur, formal, CCR are dreptul să analizeze temeinic. Dar când un subiect major este împins constant spre „data viitoare”, percepția publică devine inevitabil toxică. Nu pentru că judecătorii ar fi obligați să decidă sub presiune, ci pentru că repetitivitatea amânărilor creează impresia de protecție instituțională.

Apărătorii status quo-ului invocă principii solide: drepturi câștigate, independența magistraților, stabilitatea statutului profesional. Toate sunt argumente valide într-un stat de drept. Însă dincolo de tehnicalități, există o realitate simplă: diferențele masive dintre pensiile contributive și cele speciale au devenit simbolul unei rupturi între sistem și cetățean. Cetățeanul e un asin încărcat, iar deasupra lui stau cei care beneficiază în fundament de “relații speciale”. De protecția tacită a unui stat incompetent de a împărți agoniseala cetățenilor deja scârbiți care îs găsesc refugiul în discursuri demagogice.

Românului obișnuit i se cere disciplină fiscală, i se explică limitele bugetare, i se ajustează constant așteptările. În paralel, categoria pensiilor speciale pare să funcționeze după reguli distincte, protejate de o arhitectură juridică aproape imposibil de atins.

Aici se acumulează frustrarea.

În contextul reformelor asumate pentru accesarea fondurilor europene, tergiversarea transmite un semnal problematic: Dacă una dintre cele mai discutate reforme rămâne blocată într-un circuit procedural fără sfârșit, ce garanție există că alte reforme sensibile vor fi duse la capăt? Până în acest moment, reforma a însemnat tăiere cu sânge rece! De la actuale femei însărcinate, viitoare mame, persoane cu handicap, bolnavi cronici, oamenii muncii.

Fiecare amânare alimentează ideea că există două viteze: una pentru cetățean și alta pentru sistem. Iar această percepție, indiferent cât de nedreaptă ar fi din punct de vedere tehnic, erodează capitalul de legitimitate al instituțiilor.

Un stat matur își rezolvă conflictele majore prin hotărâri ferme, motivate și asumate. Nu prin amânări succesive care transformă o speță juridică într-o rană politică deschisă. În acest moment, problema pensiilor speciale nu mai este doar despre bani sau articole de lege. Este despre capacitatea sistemului de a se reforma pe sine. Sau mai bine este o demonstrație a incompetenței.

Iar dacă răspunsul continuă să fie „mai târziu”, atunci mesajul să-l așteptați a fi unul pe măsură! Putem să ne achităm cetățenește pe mai târziu?

Jurnalismul SF
Raul Peterlin Editorial
Jurnalismul SF

„Omul modern, mai mult decât omul dintotdeauna, privește cu liniște în jos. Față de cer, toate idealurile noastre sunt trădări.” (Emil Cioran)

Iar cum îi sunt idealurile trădări, la fel îl pot idealurile trăda. Într-o lume încă nerăzbunată pe deșertăciunile pe care au reușit sinecurile și foștii securiști să le facă unui întreg popor, luminile care pâlpâie în dreptul sinecuriștilor moderni nu sunt galbene sau roșii ci sunt doar orbitoare. Nu au culoare, nu au miros și nu au urmă, precum banul. Iar cel mai adesea astfel de personaje nu se pomenesc după ce istoria se scrie. Pe principiul De morți numai de bine, sunt astupați de același maldăr de mizerie pe care l-au creat în timpul vieții și rămân nici măcar pomeniți de societate. E uneori un vis urât de care îți dorești să scapi cât mai devreme.

Găsim în categoria sinecuriștilor oameni slabi, pregătiți doar pentru a nu avea vreun gram de scrupule și care se lipesc ca Picătura de orice le-ar putea aduce un avantaj… cu orice mijloace. Livrează același nimic permanent și împing același aer într-o pungă ce urmează să fie expusă pe tarabă ca un lucru prețios, scump, greu de ajuns la el. Iar când se apropie cumpărătorul, așa-numitul beneficiar de servicii, toarnă tot ce-a învățat din casa fostului cumpărător de servicii care i-a făcut toate poftele.

Trădarea în această formă le este convenabilă doar persoanelor care se bazează pe un principiu de viață care sună cam așa: Îmi place trădarea, dar urăsc pe trădători!, ca și cum nu se așteaptă ca același cuțit care s-a învârtit într-o rană acum veche și închisă, să-i străpungă drept în vulnerabilități și secretele spuse la o cafea lungă, povestită.

Ei bine, toate sună mai bine după ce în desfășurătorul vieții a stat la bază o muncă în comunicare, care ar trebui să se dedice exclusiv telespectatorilor, oamenilor, ascultătorilor sau cititorilor, nu unor interese de partid. După o anumită experiență, poți să gestionezi arta manipulării în scop propriu și chiar acolo este capcana meseriei de jurnalist: Momentul în care din filtru transmițător în canalul normal al mesajului te transformi în comunicatorul și păpușarul din spatele altor sinecuri și oportuniști, în timp ce călărești o funcție politică, spre exemplu cea de secretar general de partid.

Încercările de a te urca deasupra întregii plebe au reușit. Trădarea și fățărnicia, dezonoarea și ambiția au făcut un pact și te-au dus financiar acolo unde tânjeai cu atâta sârg. Uman, însă, sunt permise orice rezerve. Spre exemplu, un astfel de candidat la scaunul de tartor al tuturor șmecherilor a avut la un moment dat o ieșire din scenă apoteotică, în care s-a făcut “magie” cu orice tehnică de studio TV ca într-un roman SF, unde jurnalismul era SF și discursul său era SF. A dispărut în ceață așa cum a dispărut animalul care l-a purtat în spate pe Hristos și s-a ascuns exact lângă coada dracului, în spatele unui jilț de pe care “Împăratul” nu atingea pământul cu degetele de la picioare. A fost cald și bine, dar lucrurile s-au murdărit mai tare decât erau deja, așa că a încercat să pună mâna pe un Palat, măcar-măcar să se aleagă cu ceva după toată strădania și lucrarea.

Nu l-a mai susținut nimeni. Da, a fost mințit exact de cei care mințeau în locul lui. Iar o perioadă, nu s-a auzit de candidat. Până în altă zi când a prins momentul schimbării Împăratului! Iar de-aici e istorie pură, cu suișuri și coborâșuri. Un lucru este clar, că nu poți vorbi de funie în casa spânzuratului. Așa că a turnat tot din casa spânzuratului… funiei! Pentru merite deosebite, a fost ridicat din nou la rând înalt, în proiecte noi, cu oameni tineri, ca nu cumva, cineva, să observe că în spatele acestei acțiuni se ascunde o binefacere populară. Un nou “centru media”, un “hub”, o oarecare sectă a dreptății – dar asta la rang de inițiere, cam atât.

De aceea, pașii pe care și tu, cititorule, îi poți urma pentru a deveni un profesor, un meșter al cuvintelor, un guru al tehnicii TV și radio trebuie să îi respecți sfințește sunt următorii: 

1. Să ai influență politică. Te descurci mult mai bine ca “jurnalist” dacă ai fost secretar general de partid.

2. Să te folosești de bunătatea altor colegi ca să te reînvie după ce ani de zile ai stat ascuns și a uitat până și singurul fost fan al defunctului post TV pe care l-ai avut, de tine.

3. Să te joci de-a platformele și să minți în legătură cu abilitățile tale tehnice. Gura bate … .

4. Să te legi de câteva “vârfuri” care țin de mondenitatea locală, irelevantă publicului țintă, ca să fii puțin mai vizibil decât praful pe un mobilier alb.

5. Să achiți 100 de lei pentru ChatGPT Plus; doar ai nevoie de generarea de imagini care ți-ar da impresia că desfășori activitatea acelui curs, chiar dacă momentan e la stadiul de “fictiv”. Spațiul de desfășurare, adică un studio ultra-modern nu, doar a fost făcut pe bani publici de ex-boss.

6. Să cumperi 2-3 mii de urmăritori pe Facebook ca să dai impresia că mai ai credibilitate sau că mai reprezinți vreo valoare.

În acest context avem nevoie și de o concluzie SF: Nici 20.000 de picuri cu tot cu TVA nu pot spăla rușinea care-ar trebui să îi cuprindă pe unii.

Orice asemănare cu realitatea poate să fie o simplă coincidență.

Controverse la Centrul Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi: culoarea clădirii, criticată dur de comunitate și artiști
Raul Peterlin Actual, Administrație, Editorial
Controverse la Centrul Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi: culoarea clădirii, criticată dur de comunitate și artiști

Lucrările de reabilitare și modernizare ale Centrul Cultural Iustin Sohorca au generat un val de reacții critice în spațiul public, nu din cauza finanțării sau a obiectivelor tehnice asumate, ci dintr-un motiv esențial pentru identitatea orașului: culoarea aleasă pentru fațada clădirii.

Deși proiectul este finanțat prin PNRR și vizează eficientizarea energetică, reducerea consumului de energie și scăderea emisiilor de CO₂, noua cromatică a centrului cultural este descrisă de numeroși cetățeni ca fiind rece, impersonală și total nepotrivită pentru o instituție culturală. Mulți o compară cu aspectul unui spital sau al unei clădiri administrative standard, fără nicio legătură cu funcțiunea culturală sau cu specificul centrului civic al orașului.

Criticile vizează și caracterul aparent „copy–paste” al proiectului. Aceeași schemă cromatică este regăsită pe mai multe case de cultură din alte localități, ceea ce ridică semne de întrebare privind adaptarea soluției la contextul local. Potrivit vocilor critice, nu a existat o consultare reală cu arhitecți, urbaniști sau artiști, iar comunitatea nu a fost implicată în luarea unei decizii care afectează imaginea orașului pe termen lung.

Cea mai fermă reacție publică a venit din partea artistului Maxim Dumitraș, care a criticat dur atât alegerea culorii, cât și modul în care s-au desfășurat lucrările. Declarația sa integrală este următoarea:

„Cine doamne a ales culoarea asta? Voi nu vedeți că arată exact ca un spital? Ați întrebat pe cineva înainte să dați vopseaua? Ați întrebat un arhitect, urbanist, artist etc., oameni care au simț estetic și știu ce înseamnă să integrezi niște clădiri în așa-zisul «centru civic»? Vedeți culorile aplicate școlii, primăriei și, în funcție de asta, integrați și casa de cultură.

Veți spune (așa cum ne-am obișnuit) «așa e proiectul». Cu siguranță așa a fost proiectul. Am văzut mai multe case de cultură vopsite la fel în tot felul de comune. Cineva a făcut un proiect și apoi proiectanții (probabil același proiectant) l-au multiplicat copy–paste și l-au livrat mai multor primării.

Asta nu înseamnă că nu puteți schimba soluția (o simplă vopsea), așa cum ați schimbat soluția la pietonal, prin zecile de dispoziții de șantier care au fost mai mult decât o simplă schimbare de culoare (știți bine: micșorarea secțiunii de curgere, renunțarea la micropiloți, bazine disipatoare etc.).

Nu așa se face, domnilor. Înțelegeți odată pentru totdeauna că lucrările care se execută sunt ale întregii comunități. Când îți faci ceva în ocol e treaba ta, dar lucrările publice vizează toți cetățenii. Din acest motiv este nevoie de dezbateri publice, de consultări cu specialiști în domeniu. Nu mai faceți lucrări pe repede înainte doar ca să fie făcute. Primăria este instituție publică, nu firmă privată.

Domnilor consilieri, ce păziți? Ați cerut să vedeți și voi proiectul înainte de implementare? Mai mult, au vopsit și lucrarea în terasit a artistului nostru. Incredibil!”

Declarația artistului readuce în discuție o problemă recurentă în administrația publică locală: lipsa dialogului și a responsabilității față de spațiul public. Deși primăria subliniază beneficiile energetice și de mediu ale proiectului, criticii atrag atenția că modernizarea nu înseamnă doar îndeplinirea unor indicatori tehnici, ci și respect pentru identitatea urbană, patrimoniul artistic și vocea comunității.

Cazul Centrului Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi ridică, din nou, o întrebare esențială: pentru cine se fac lucrările publice și cine decide, în lipsa unei dezbateri reale, cum va arăta orașul?

Premiul pentru cel mai slab parlamentar 2025: Sorin Liviu Robe. Trimis de bistrițeni în Parlament, face campanie pentru Buzău
Raul Peterlin Editorial
Premiul pentru cel mai slab parlamentar 2025: Sorin Liviu Robe. Trimis de bistrițeni în Parlament, face campanie pentru Buzău

Unul dintre trimișii ștampilei către nebuloasa capitalei în urmă cu un an de către bistrițeni a fost Sorin Liviu Robe, un No Name pentru oraș și județ, din partea POT, Partidul Oamenilor Tineri. Județul Bistrița-Năsăud prin POT BN trimitea acum un an cel mai slab candidat pe primul loc la Senat; ce nu știe măcar unde se află Big-ul sau Lama în municipiu și cu siguranță are dificultăți în a-ți explica “Oare cum se ajunge în Tureac?”.

Fost pesedist, l-a consiliat timp de 8 ani pe primarul PSD al comunei Racovițeni din Buzău. Partidul în care a mai rămas el și umbra Anamariei Gavrilă, a trimis în lupta pentru județul Buzău, care e mai mediatizată decât moartea Elodiei de parcă i-ar păsa cuiva dacă mai câștigă un scaun cald Ciolacu sau altul de-o teapă cu el, un candidat care să reprezinte “interesele partidului și buzoienilor”. Ei bine, bistrițeni care ați fost de bună credință, Sorin Robe este un experiment eșuat, o sinecură care pur și simplu a dat câte un bobârnac fiecărui votant. Îl doare în bașcheți de faptul că l-a trimis la București un județ minuscul care are nevoie de reprezentare serioasă. Pentru Robe există în continuare doar Buzăul.

Erau trase semnale de alarmă de către presa din Bistrița că nu prea e din filmul ăsta nea’ Robe, dar acum, după un an, ne-am convins. Primește premiul de cel mai slab, ca să nu spunem prost (reprezentant) senator de BN. A absolvit prima dată facultatea, nivel licență, abia la 43 de ani, la Bioterra, facultatea pe care a terminat-o și ministrul Apărării Naționale care n-are făcută armata. Poate că ar fi fost colegi de generație dacă își făceau studiile la timp.

Premiul pentru cel mai slab senator din partea BN i se acordă lui Sorin Robe pentru următoarele:

  1. Mutulică – 6 luări de cuvânt în plen (din care o luare de cuvânt a fost jurământul)
  2. Sugativă legislativă – s-a lipit de 13 inițiative legislative din aripa extremistă; 0!!!! promulgate ca legi
  3. “Politicienii e porși!” – o singură declarație polticiă. Record!
  4. Presa e aservită și vândută. Un singur comunicat de presă într-un an de zile. Paginile de social media îi sunt ori goale, ori despre Buzău – iar noi urmărim aici ce face pentru Bistrița-Năsăud.

Pentru că experiența și studiile îți taie respirația, este membru în Comisia pentru tineret și sport, normal, doar a făcut facultatea în a doua tinerețe și este mare vicepreședinte a comisiei pentru, atenție, cultură și media! Un senator anagramat, care scrie pe pagina lui de Facebook (și, poate, singurele cuvinte scrise singurel):

“Bine ați venit pe pagina mea oficială în calitate de senator în Parlamentul României cu Partidul Oamenilor Tineri. Aici puteți urmări activitatea mea!

Comisia pentru Tineret și Sport

Vicepreședinte în Comisia pentru Cultură și Media”…

Câteva fraze cu frânturi și fracturi ale logicii limbii române. El este senator cu partidul, nu cu propriul său cuget, evident! Iar comisiile alea, care nu mișcă nimic de ani de zile, era și păcat să nu le menționeze.

Cât câștigă un astfel de necalificat la “locul de muncă”?

Pe hârtie, un senator câștigă 11.000 de lei. Destui bani pentru câtă muncă nu se prestează. Dar stați, nu e doar atât. Fiecare parlamentar, în speță și Robe, primește lunar suma de 35.000 de lei pe care să-i facă ciur! Asta ar fi suma forfetară alocată pentru cheltuieli de cabinet, cazare și alte cheltuieli personale ale parlamentarului. Bineînțeles că suntem prostiți de un sistem care și-a creat legile pentru sine: Legislația actuală prevede că pentru decontarea cheltuielilor efectuate din suma forfetară, un parlamentar,senator sau deputat, trebuie să prezinte documente justificative (facturi, contracte, chitanțe) pentru maximum 50% din suma forfetară. În cazul cheltuielilor pentru restul de 50% din sumă, este suficientă o declarație pe propria răspundere din partea parlamentarului.

Cât poate câștiga cel mai slab parlamentar al județului? 28.500 și mâna greblă se făcu. 5700 de euro pentru niște declarații nesimțite. 5700 de euro ca să nu îți bagi în seamă județul ce te-a trimis acolo! Corijență, domnule Robe! Și multă rușinică!

7204. Cum faci să pui Bistrița înapoi de unde i s-a șters numele
Raul Peterlin Editorial
7204. Cum faci să pui Bistrița înapoi de unde i s-a șters numele

Liga 2 contează prea puțin pentru iubitorii de fotbal din Bistrița care s-au obișnuit doar cu niște competiții imense pe plan mondial, precum Bundesliga, Ligue 1, Premier League, Campionatele Europene și Mondiale, pentru că, în rest, nu au mai avut fotbal local. E greu să mulțumești calul cu tărâțe după ce a mâncat aproape o viață lucernă! Însă paradigma s-a schimbat printr-un eveniment care a transformat Bistrița în subiect pozitiv de presă timp de o săptămână.

Cel mai mult au ajutat rezultatele negative din ultima vreme a FCSB-ului, pentru că o formă slabă a campioanei României ar fi însemnat un meci la care să speri măcar la un egal. N-a fost așa, însă golurile și rezultatul final au făcut parte doar din istoria jocului, nu și din istoria orașului sau fotbalului.

GSP, DIGI, ProSport, Golazzo… n-are rost să le înșirui, au fost permanent aproape de subiectul meciului, pentru că am jucat cu cel mai puternic brand fotbalistic din România. Cea mai bogată echipă, cu un magnat cunoscut la nivel național, cu un lot care valorează cât 3 loturi valorice din Superligă și cu o estimare de 3-4 milioane de suporteri în toată țara. De-asta a fost important meciul; pentru că dacă am fi jucat cu Metaloglobus, tot din București, ar fi fost un meci trecut în cronica sumară de pe posturile TV.

Singurul aspect negativ a fost “promovat” de GSP prin tribuna care a rămas fără scaune (tribuna dinspre apă), pentru că erau rupe de, ghiciți cine, cei care n-au încăput de ele în timp ce stadionul a fost nefolosit. Ori betonul “spoit”. Primăria a cumpărat de abia două luni stadionul, iar investițiile sunt momentan blocate de către Guvern – chiar și cea mai mică sumă este greu de alocat. Însă, deh, de ce să nu știrbești din sărbătoare puțin? Maxima a fost dată prin reaprinderea nocturnelor care funcționează foarte bine și gazonul care arată mult mai bine decât multe terenuri din Superligă.

Ne-am întors și noi, bistrițenii, cu un brand nou în fotbalul mare. Termenul de “Gloria” este general. Atât! Discuțiile despre “Asta nu-i Gloria AIA” nu își au rostul, pentru că în istoria echipei care a fost condusă la un moment dat de Jean Pădureanu, au fost mai multe nume, poate chiar și fără gloria alături de Bistrița. Subiectul ține mai mult de un orgoliu local, acceptabil, dar care în sport devine irelevant în comparație cu performanța sportivă și banii investiți. Poți să te numești Pruna Bistrița, că ești tot acolo – Liga 2, participant în cupă, club fără drept de promovare, cu ușoare investiții private, majoritate publică. Însă meciul ăsta a fost despre altceva.

Cifra zilei de 29 octombrie a fost 7204, numărul impresionant de spectatori ai meciului dintre Gloria și campioană. Nesperat de mulți oameni, poate mulți fani FCSB dar cu sânge bistrițean, care au răbdat un aer submontan, seara târziu, pe o temperatură absurdă de stat într-un singur loc. 10% din rezidenții municipiului Bistrița ar reprezenta în mod direct cifra oficială a spectatorilor, dar au venit din toată țara suporteri și iubitori de sport. Am văzut mașini de Timiș, Alba, Cluj, Ilfov, Dâmbovița și chiar Constanța, parcate în fața hotelurilor din Bistrița. Au venit turiști care să își cheltuie banii aici, apoi să își bea cafelele și să mănânce micul dejun pe pietonal în următoarea dimineață, înainte de plecare.

Social media duduie de informații legate de acest meci, în special presa națională – cea locală e mai cuminte privind fazele de meci, offside-ul de la al treilea gol și penalty-ul acordat ușor FCSB-ului. N-o spunem noi, pătimașii, ci chiar comentatorii bucureșteni care au revăzut faza de nenumărate ori până să dea un verdict obiectiv, că ăla n-a fost penalty. În acest caz, Gloria – FCSB s-a terminat în sufletele nostre 1-1. Iar ratările jucătorilor de la Gloria au venit din spaima ca nu cumva să clintim monstrul adormit de pe teren al “Stelei”. Tik Tok-ul, acolo unde s-au mutat internauții, vuiește de fazele controversate, iar fiecare strânge sute de comentarii, sute de mii de vizualizări și mii de aprecieri. Asta se întâmplă când te alături dintr-o pură întâmplare organizatorică unei superputeri de brand.

Nici textul ăsta nu ar fi avut valoare fără cei peste 7200 de spectatori, sutele de mii de la TV și miile de articole apărute în mai puțin de 24 de ore. Am început să contăm, existăm, mișcăm și putem avea un nou nume: Infernul Albastru. Pentru că indiferent de cât de înghețate ne-au fost mâinile și picioarele, glasurile încă erau calde. Pentru Gloria.

 

P.S. De acolo, de undeva, Lordul a zâmbit.

Îi oferim lui Andrei Csillag o oglindă, să vadă cum arată ipocrizia
Redacția Actual, Editorial
Îi oferim lui Andrei Csillag o oglindă, să vadă cum arată ipocrizia

Putem începe cu faptul că tânărul deputat de Bistrița-Năsăud este unul dintre deputații care au ajuns în Parlamentul României din greșeală. Este același om care acum se declară a face parte dintr-un grup suveranist european, dar îi lingea tălpile și energiile lui Călin Georgescu pe unde apuca în campanie. Și lui Georgescu și lui Simion, doi maratoniști ai penibilului care i-au tras pe toți în capcana inepțiilor.

Este același om care spune că este anti-PSD, dar se plimbă cot la cot cu toată gașca PSD-ului de la nivel județean pe la evenimentele din Bistrița.

Este același om care a gustat din diaspora și probabil că urăște deja străinătățurile, dar n-o spune pe față.

Acest individ, al cărui CV și declarație de avere evident că n-o găsim pe internet, s-a umflat în pene zilele trecute pe Facebook că el ca mare vicepreședinte de comisie a științei și tehnologie și a participat la audierea lui Daniel David. Nu-i așa că dacă vă spunem numele lui Daniel David… știți exact despre cine e vorba, dar pe Csillag nu-l știu decât 3 babe bete suveraniste? Despre Csillag trebuie să vă dăm mult prea multe detalii ca să aflați cine e, deci n-o s-o facem. Ne plictisim și noi. Oricum nu-i important!

Deci, revenind la treburile serioase ale acestui material, dePOTatul care acum vrea să își dea eject din partid pentru că nu-i convine atitudinea despotică a Anomaliei Gavrilă și că nu e ceea ce era la început formațiunea, spune că el s-a abținut din a-i acorda încrederea lui Daniel David prin votul de avizare. Atâta a putut el! Atâta merită un rector… pârlit. Doar rectorul celei mai mari universități din România, cea mai bine cotată în țara noastră, depășind atât UB cât și Iașiul, respectiv UBB CN.

Bravissimo, Csillag, român get-beget, suveranisto-traco-telectualule. Fix tu trebuia să îi dai votul lui David și exact tu ești în măsură să îți dai cu părerea despre el. Băbăiatule, era cel mai simplu să faci cum îți debitează ție creierul, da’ să nu publici inepția aia ordinară pe Facebook. Te-ai făcut de maro, mai ai 3 ani și scapi. Atâta ai putut.

Măcel în AUR BN! Liderii de tinichea dau cu barda
Raul Peterlin Editorial
Măcel în AUR BN! Liderii de tinichea dau cu barda

Patru consilieri județeni și un consilier municipal au fost excluși din partidul pe listele căruia au candidat întrucât au participat la alegerea vicepreședinților CJ și a viceprimarului Bistriței, deși formațiunea le-a cerut să părăsească sălile de ședință.

Acesta este unul dintre “motivele” prezentate de AUR BN, condus de Tiberiu Boșutar, liderul politic al Alianței care n-a reușit să-și facă niciun pic de curățenie în ogradă, dar vrea să facă în politică. Mai multe detalii vă oferim în materialul de mai jos:

Tupeu de “activist”: Tiberiu Boșutar controlează tot, în afară de nervii lui

Revenind la știrea inițială, cei dați afară din partid sunt consilieri aleși pe listele AUR pentru care, în urma ședinței din 13 noiembrie 2024, a Biroului Județean de Conducere, s-a decis excluderea lor ”pentru abateri de la regulile de statut ale AUR”.

”În cadrul ședinței, s-a votat ca membrii: Hârjoabă Constantin-Dragoș, Rațiu Maria-Honoria, Dumitrescu George, Baltă Loredana-Flavia, și Pop Nicolae-Alin, să fie excluși și să le fie retras sprijinului politic.
În toate situațiile, s-au înregistrat 16 voturi pentru, respectiv o abținere.

Aceste măsuri au fost luate pentru a asigura respectarea normelor și valorilor partidului, conform statutului AUR. Acțiunile denigratoare în care sus-numiții s-au lansat în ultimele săptămâni au avut scopul de a aduce atingere imaginii, prestigiului și unității partidului.

Menționăm și că, din calitatea de aleși locali, nu au respectat cererea expresă a conducerii AUR de a părăsi sala de ședință în cadrul ședințelor de alegere a vicepreședintelui CJ, respectiv a viceprimarului, alegând în schimb să voteze cu PSD, alături de PSD. Ne declarăm revoltați de atitudinea foștilor noștri colegi. Considerăm PSD, partidul condus de Marcel Ciolacu, un paravan pentru interese îndoielnice, un partid de diletanţi, principal responsabil pentru corupţia şi incompetenţa care au otrăvit instituţiile publice în ultimii ani”, a transmis AUR printr-un comunicat.

Loredana Baltă este candidat AUR și la alegerile parlamentare, fiind a patra pe lista pentru Camera Deputaților.

În Consiliul Județean, AUR mai are un singur reprezentant pe care nu l-a exclus, pe Ciprian Iușan, iar în cel municipal pe Rodica Dobraniș.

Motivele excluderii sunt puierile, mai degrabă se trag de faptul că Boșutar n-are un gram de leadership în el, iar în cazul în care vrea să știe ce înseamnă cuvântul antemenționat, să îl caute pe net. Și-a dat foc la bască după ce a fost primit frumos la Bistrița, acest sucevean cu aere și harfe care-l pun pe piedestalul ipocriziei, venit la Bistrița să facă legea.

Pentru o bucățică de ceva, promisă la un moment dat de șeful mare de la AUR, ștabul Boșutar s-a băgat tare în membri AUR din Bistrița-Năsăud și face o epurare de zile mari. Ceva nemaiîntâlnit și total atipic pentru o campanie electorală, așa zisul activist de mediu a împărțit partidul pe bucăți, în vederea obținerii, probabil, de putere absolută asupra “codrului” electoral.