CCR, rămâi cu bine, pe mai târziu
Raul Peterlin Editorial
CCR, rămâi cu bine, pe mai târziu

Există un moment în care amânarea nu mai este prudență, ci evitare. Iar în cazul pensiilor speciale, decizia repetat amânată de Curtea Constituțională a României începe să arate exact așa. Un C vine de la Cârtiță. Ziua Cârtiței!

Nu discutăm despre o chestiune obscură de drept constituțional. Nu este o chestiune marginală, fără impact social. Vorbim despre un subiect care apasă direct pe bugetul public, pe credibilitatea reformelor lui Bolojan care-și plânge de milă că în 6 luni și-a șters toată credibilitatea construită pe fondul unei munci în administrație și pe ideea de echitate într-un stat care cere constant sacrificii majorității. Cetățenilor care oricum nu mai au ce să dea. Exact ca-n timpul lui Aron Tiranul când dacă o familie nu putea plăti în galbeni, li se lua un bou din curte. Dacă n-aveau boul, se luau doi din altă curte și tot așa.

De ani de zile, România se învârte în jurul aceleiași probleme. Parlamentul României modifică legea. Se invocă necesitatea alinierii la principiul contributivității. Se invocă presiunile bugetare. Se invocă angajamentele asumate în fața Comisia Europeană și în cadrul relației cu Uniunea Europeană. Asta este prefața unei cărți cu file goale.

Apoi intervine controlul de constituționalitate. Și, din nou, ceasul se oprește în mintea interpușilor de la CCR.

Sigur, formal, CCR are dreptul să analizeze temeinic. Dar când un subiect major este împins constant spre „data viitoare”, percepția publică devine inevitabil toxică. Nu pentru că judecătorii ar fi obligați să decidă sub presiune, ci pentru că repetitivitatea amânărilor creează impresia de protecție instituțională.

Apărătorii status quo-ului invocă principii solide: drepturi câștigate, independența magistraților, stabilitatea statutului profesional. Toate sunt argumente valide într-un stat de drept. Însă dincolo de tehnicalități, există o realitate simplă: diferențele masive dintre pensiile contributive și cele speciale au devenit simbolul unei rupturi între sistem și cetățean. Cetățeanul e un asin încărcat, iar deasupra lui stau cei care beneficiază în fundament de “relații speciale”. De protecția tacită a unui stat incompetent de a împărți agoniseala cetățenilor deja scârbiți care îs găsesc refugiul în discursuri demagogice.

Românului obișnuit i se cere disciplină fiscală, i se explică limitele bugetare, i se ajustează constant așteptările. În paralel, categoria pensiilor speciale pare să funcționeze după reguli distincte, protejate de o arhitectură juridică aproape imposibil de atins.

Aici se acumulează frustrarea.

În contextul reformelor asumate pentru accesarea fondurilor europene, tergiversarea transmite un semnal problematic: Dacă una dintre cele mai discutate reforme rămâne blocată într-un circuit procedural fără sfârșit, ce garanție există că alte reforme sensibile vor fi duse la capăt? Până în acest moment, reforma a însemnat tăiere cu sânge rece! De la actuale femei însărcinate, viitoare mame, persoane cu handicap, bolnavi cronici, oamenii muncii.

Fiecare amânare alimentează ideea că există două viteze: una pentru cetățean și alta pentru sistem. Iar această percepție, indiferent cât de nedreaptă ar fi din punct de vedere tehnic, erodează capitalul de legitimitate al instituțiilor.

Un stat matur își rezolvă conflictele majore prin hotărâri ferme, motivate și asumate. Nu prin amânări succesive care transformă o speță juridică într-o rană politică deschisă. În acest moment, problema pensiilor speciale nu mai este doar despre bani sau articole de lege. Este despre capacitatea sistemului de a se reforma pe sine. Sau mai bine este o demonstrație a incompetenței.

Iar dacă răspunsul continuă să fie „mai târziu”, atunci mesajul să-l așteptați a fi unul pe măsură! Putem să ne achităm cetățenește pe mai târziu?

Jurnalismul SF
Raul Peterlin Editorial
Jurnalismul SF

„Omul modern, mai mult decât omul dintotdeauna, privește cu liniște în jos. Față de cer, toate idealurile noastre sunt trădări.” (Emil Cioran)

Iar cum îi sunt idealurile trădări, la fel îl pot idealurile trăda. Într-o lume încă nerăzbunată pe deșertăciunile pe care au reușit sinecurile și foștii securiști să le facă unui întreg popor, luminile care pâlpâie în dreptul sinecuriștilor moderni nu sunt galbene sau roșii ci sunt doar orbitoare. Nu au culoare, nu au miros și nu au urmă, precum banul. Iar cel mai adesea astfel de personaje nu se pomenesc după ce istoria se scrie. Pe principiul De morți numai de bine, sunt astupați de același maldăr de mizerie pe care l-au creat în timpul vieții și rămân nici măcar pomeniți de societate. E uneori un vis urât de care îți dorești să scapi cât mai devreme.

Găsim în categoria sinecuriștilor oameni slabi, pregătiți doar pentru a nu avea vreun gram de scrupule și care se lipesc ca Picătura de orice le-ar putea aduce un avantaj… cu orice mijloace. Livrează același nimic permanent și împing același aer într-o pungă ce urmează să fie expusă pe tarabă ca un lucru prețios, scump, greu de ajuns la el. Iar când se apropie cumpărătorul, așa-numitul beneficiar de servicii, toarnă tot ce-a învățat din casa fostului cumpărător de servicii care i-a făcut toate poftele.

Trădarea în această formă le este convenabilă doar persoanelor care se bazează pe un principiu de viață care sună cam așa: Îmi place trădarea, dar urăsc pe trădători!, ca și cum nu se așteaptă ca același cuțit care s-a învârtit într-o rană acum veche și închisă, să-i străpungă drept în vulnerabilități și secretele spuse la o cafea lungă, povestită.

Ei bine, toate sună mai bine după ce în desfășurătorul vieții a stat la bază o muncă în comunicare, care ar trebui să se dedice exclusiv telespectatorilor, oamenilor, ascultătorilor sau cititorilor, nu unor interese de partid. După o anumită experiență, poți să gestionezi arta manipulării în scop propriu și chiar acolo este capcana meseriei de jurnalist: Momentul în care din filtru transmițător în canalul normal al mesajului te transformi în comunicatorul și păpușarul din spatele altor sinecuri și oportuniști, în timp ce călărești o funcție politică, spre exemplu cea de secretar general de partid.

Încercările de a te urca deasupra întregii plebe au reușit. Trădarea și fățărnicia, dezonoarea și ambiția au făcut un pact și te-au dus financiar acolo unde tânjeai cu atâta sârg. Uman, însă, sunt permise orice rezerve. Spre exemplu, un astfel de candidat la scaunul de tartor al tuturor șmecherilor a avut la un moment dat o ieșire din scenă apoteotică, în care s-a făcut “magie” cu orice tehnică de studio TV ca într-un roman SF, unde jurnalismul era SF și discursul său era SF. A dispărut în ceață așa cum a dispărut animalul care l-a purtat în spate pe Hristos și s-a ascuns exact lângă coada dracului, în spatele unui jilț de pe care “Împăratul” nu atingea pământul cu degetele de la picioare. A fost cald și bine, dar lucrurile s-au murdărit mai tare decât erau deja, așa că a încercat să pună mâna pe un Palat, măcar-măcar să se aleagă cu ceva după toată strădania și lucrarea.

Nu l-a mai susținut nimeni. Da, a fost mințit exact de cei care mințeau în locul lui. Iar o perioadă, nu s-a auzit de candidat. Până în altă zi când a prins momentul schimbării Împăratului! Iar de-aici e istorie pură, cu suișuri și coborâșuri. Un lucru este clar, că nu poți vorbi de funie în casa spânzuratului. Așa că a turnat tot din casa spânzuratului… funiei! Pentru merite deosebite, a fost ridicat din nou la rând înalt, în proiecte noi, cu oameni tineri, ca nu cumva, cineva, să observe că în spatele acestei acțiuni se ascunde o binefacere populară. Un nou “centru media”, un “hub”, o oarecare sectă a dreptății – dar asta la rang de inițiere, cam atât.

De aceea, pașii pe care și tu, cititorule, îi poți urma pentru a deveni un profesor, un meșter al cuvintelor, un guru al tehnicii TV și radio trebuie să îi respecți sfințește sunt următorii: 

1. Să ai influență politică. Te descurci mult mai bine ca “jurnalist” dacă ai fost secretar general de partid.

2. Să te folosești de bunătatea altor colegi ca să te reînvie după ce ani de zile ai stat ascuns și a uitat până și singurul fost fan al defunctului post TV pe care l-ai avut, de tine.

3. Să te joci de-a platformele și să minți în legătură cu abilitățile tale tehnice. Gura bate … .

4. Să te legi de câteva “vârfuri” care țin de mondenitatea locală, irelevantă publicului țintă, ca să fii puțin mai vizibil decât praful pe un mobilier alb.

5. Să achiți 100 de lei pentru ChatGPT Plus; doar ai nevoie de generarea de imagini care ți-ar da impresia că desfășori activitatea acelui curs, chiar dacă momentan e la stadiul de “fictiv”. Spațiul de desfășurare, adică un studio ultra-modern nu, doar a fost făcut pe bani publici de ex-boss.

6. Să cumperi 2-3 mii de urmăritori pe Facebook ca să dai impresia că mai ai credibilitate sau că mai reprezinți vreo valoare.

În acest context avem nevoie și de o concluzie SF: Nici 20.000 de picuri cu tot cu TVA nu pot spăla rușinea care-ar trebui să îi cuprindă pe unii.

Orice asemănare cu realitatea poate să fie o simplă coincidență.

Controverse la Centrul Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi: culoarea clădirii, criticată dur de comunitate și artiști
Raul Peterlin Actual, Administrație, Editorial
Controverse la Centrul Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi: culoarea clădirii, criticată dur de comunitate și artiști

Lucrările de reabilitare și modernizare ale Centrul Cultural Iustin Sohorca au generat un val de reacții critice în spațiul public, nu din cauza finanțării sau a obiectivelor tehnice asumate, ci dintr-un motiv esențial pentru identitatea orașului: culoarea aleasă pentru fațada clădirii.

Deși proiectul este finanțat prin PNRR și vizează eficientizarea energetică, reducerea consumului de energie și scăderea emisiilor de CO₂, noua cromatică a centrului cultural este descrisă de numeroși cetățeni ca fiind rece, impersonală și total nepotrivită pentru o instituție culturală. Mulți o compară cu aspectul unui spital sau al unei clădiri administrative standard, fără nicio legătură cu funcțiunea culturală sau cu specificul centrului civic al orașului.

Criticile vizează și caracterul aparent „copy–paste” al proiectului. Aceeași schemă cromatică este regăsită pe mai multe case de cultură din alte localități, ceea ce ridică semne de întrebare privind adaptarea soluției la contextul local. Potrivit vocilor critice, nu a existat o consultare reală cu arhitecți, urbaniști sau artiști, iar comunitatea nu a fost implicată în luarea unei decizii care afectează imaginea orașului pe termen lung.

Cea mai fermă reacție publică a venit din partea artistului Maxim Dumitraș, care a criticat dur atât alegerea culorii, cât și modul în care s-au desfășurat lucrările. Declarația sa integrală este următoarea:

„Cine doamne a ales culoarea asta? Voi nu vedeți că arată exact ca un spital? Ați întrebat pe cineva înainte să dați vopseaua? Ați întrebat un arhitect, urbanist, artist etc., oameni care au simț estetic și știu ce înseamnă să integrezi niște clădiri în așa-zisul «centru civic»? Vedeți culorile aplicate școlii, primăriei și, în funcție de asta, integrați și casa de cultură.

Veți spune (așa cum ne-am obișnuit) «așa e proiectul». Cu siguranță așa a fost proiectul. Am văzut mai multe case de cultură vopsite la fel în tot felul de comune. Cineva a făcut un proiect și apoi proiectanții (probabil același proiectant) l-au multiplicat copy–paste și l-au livrat mai multor primării.

Asta nu înseamnă că nu puteți schimba soluția (o simplă vopsea), așa cum ați schimbat soluția la pietonal, prin zecile de dispoziții de șantier care au fost mai mult decât o simplă schimbare de culoare (știți bine: micșorarea secțiunii de curgere, renunțarea la micropiloți, bazine disipatoare etc.).

Nu așa se face, domnilor. Înțelegeți odată pentru totdeauna că lucrările care se execută sunt ale întregii comunități. Când îți faci ceva în ocol e treaba ta, dar lucrările publice vizează toți cetățenii. Din acest motiv este nevoie de dezbateri publice, de consultări cu specialiști în domeniu. Nu mai faceți lucrări pe repede înainte doar ca să fie făcute. Primăria este instituție publică, nu firmă privată.

Domnilor consilieri, ce păziți? Ați cerut să vedeți și voi proiectul înainte de implementare? Mai mult, au vopsit și lucrarea în terasit a artistului nostru. Incredibil!”

Declarația artistului readuce în discuție o problemă recurentă în administrația publică locală: lipsa dialogului și a responsabilității față de spațiul public. Deși primăria subliniază beneficiile energetice și de mediu ale proiectului, criticii atrag atenția că modernizarea nu înseamnă doar îndeplinirea unor indicatori tehnici, ci și respect pentru identitatea urbană, patrimoniul artistic și vocea comunității.

Cazul Centrului Cultural „Iustin Sohorca” din Sângeorz-Băi ridică, din nou, o întrebare esențială: pentru cine se fac lucrările publice și cine decide, în lipsa unei dezbateri reale, cum va arăta orașul?

Premiul pentru cel mai slab parlamentar 2025: Sorin Liviu Robe. Trimis de bistrițeni în Parlament, face campanie pentru Buzău
Raul Peterlin Editorial
Premiul pentru cel mai slab parlamentar 2025: Sorin Liviu Robe. Trimis de bistrițeni în Parlament, face campanie pentru Buzău

Unul dintre trimișii ștampilei către nebuloasa capitalei în urmă cu un an de către bistrițeni a fost Sorin Liviu Robe, un No Name pentru oraș și județ, din partea POT, Partidul Oamenilor Tineri. Județul Bistrița-Năsăud prin POT BN trimitea acum un an cel mai slab candidat pe primul loc la Senat; ce nu știe măcar unde se află Big-ul sau Lama în municipiu și cu siguranță are dificultăți în a-ți explica “Oare cum se ajunge în Tureac?”.

Fost pesedist, l-a consiliat timp de 8 ani pe primarul PSD al comunei Racovițeni din Buzău. Partidul în care a mai rămas el și umbra Anamariei Gavrilă, a trimis în lupta pentru județul Buzău, care e mai mediatizată decât moartea Elodiei de parcă i-ar păsa cuiva dacă mai câștigă un scaun cald Ciolacu sau altul de-o teapă cu el, un candidat care să reprezinte “interesele partidului și buzoienilor”. Ei bine, bistrițeni care ați fost de bună credință, Sorin Robe este un experiment eșuat, o sinecură care pur și simplu a dat câte un bobârnac fiecărui votant. Îl doare în bașcheți de faptul că l-a trimis la București un județ minuscul care are nevoie de reprezentare serioasă. Pentru Robe există în continuare doar Buzăul.

Erau trase semnale de alarmă de către presa din Bistrița că nu prea e din filmul ăsta nea’ Robe, dar acum, după un an, ne-am convins. Primește premiul de cel mai slab, ca să nu spunem prost (reprezentant) senator de BN. A absolvit prima dată facultatea, nivel licență, abia la 43 de ani, la Bioterra, facultatea pe care a terminat-o și ministrul Apărării Naționale care n-are făcută armata. Poate că ar fi fost colegi de generație dacă își făceau studiile la timp.

Premiul pentru cel mai slab senator din partea BN i se acordă lui Sorin Robe pentru următoarele:

  1. Mutulică – 6 luări de cuvânt în plen (din care o luare de cuvânt a fost jurământul)
  2. Sugativă legislativă – s-a lipit de 13 inițiative legislative din aripa extremistă; 0!!!! promulgate ca legi
  3. “Politicienii e porși!” – o singură declarație polticiă. Record!
  4. Presa e aservită și vândută. Un singur comunicat de presă într-un an de zile. Paginile de social media îi sunt ori goale, ori despre Buzău – iar noi urmărim aici ce face pentru Bistrița-Năsăud.

Pentru că experiența și studiile îți taie respirația, este membru în Comisia pentru tineret și sport, normal, doar a făcut facultatea în a doua tinerețe și este mare vicepreședinte a comisiei pentru, atenție, cultură și media! Un senator anagramat, care scrie pe pagina lui de Facebook (și, poate, singurele cuvinte scrise singurel):

“Bine ați venit pe pagina mea oficială în calitate de senator în Parlamentul României cu Partidul Oamenilor Tineri. Aici puteți urmări activitatea mea!

Comisia pentru Tineret și Sport

Vicepreședinte în Comisia pentru Cultură și Media”…

Câteva fraze cu frânturi și fracturi ale logicii limbii române. El este senator cu partidul, nu cu propriul său cuget, evident! Iar comisiile alea, care nu mișcă nimic de ani de zile, era și păcat să nu le menționeze.

Cât câștigă un astfel de necalificat la “locul de muncă”?

Pe hârtie, un senator câștigă 11.000 de lei. Destui bani pentru câtă muncă nu se prestează. Dar stați, nu e doar atât. Fiecare parlamentar, în speță și Robe, primește lunar suma de 35.000 de lei pe care să-i facă ciur! Asta ar fi suma forfetară alocată pentru cheltuieli de cabinet, cazare și alte cheltuieli personale ale parlamentarului. Bineînțeles că suntem prostiți de un sistem care și-a creat legile pentru sine: Legislația actuală prevede că pentru decontarea cheltuielilor efectuate din suma forfetară, un parlamentar,senator sau deputat, trebuie să prezinte documente justificative (facturi, contracte, chitanțe) pentru maximum 50% din suma forfetară. În cazul cheltuielilor pentru restul de 50% din sumă, este suficientă o declarație pe propria răspundere din partea parlamentarului.

Cât poate câștiga cel mai slab parlamentar al județului? 28.500 și mâna greblă se făcu. 5700 de euro pentru niște declarații nesimțite. 5700 de euro ca să nu îți bagi în seamă județul ce te-a trimis acolo! Corijență, domnule Robe! Și multă rușinică!

7204. Cum faci să pui Bistrița înapoi de unde i s-a șters numele
Raul Peterlin Editorial
7204. Cum faci să pui Bistrița înapoi de unde i s-a șters numele

Liga 2 contează prea puțin pentru iubitorii de fotbal din Bistrița care s-au obișnuit doar cu niște competiții imense pe plan mondial, precum Bundesliga, Ligue 1, Premier League, Campionatele Europene și Mondiale, pentru că, în rest, nu au mai avut fotbal local. E greu să mulțumești calul cu tărâțe după ce a mâncat aproape o viață lucernă! Însă paradigma s-a schimbat printr-un eveniment care a transformat Bistrița în subiect pozitiv de presă timp de o săptămână.

Cel mai mult au ajutat rezultatele negative din ultima vreme a FCSB-ului, pentru că o formă slabă a campioanei României ar fi însemnat un meci la care să speri măcar la un egal. N-a fost așa, însă golurile și rezultatul final au făcut parte doar din istoria jocului, nu și din istoria orașului sau fotbalului.

GSP, DIGI, ProSport, Golazzo… n-are rost să le înșirui, au fost permanent aproape de subiectul meciului, pentru că am jucat cu cel mai puternic brand fotbalistic din România. Cea mai bogată echipă, cu un magnat cunoscut la nivel național, cu un lot care valorează cât 3 loturi valorice din Superligă și cu o estimare de 3-4 milioane de suporteri în toată țara. De-asta a fost important meciul; pentru că dacă am fi jucat cu Metaloglobus, tot din București, ar fi fost un meci trecut în cronica sumară de pe posturile TV.

Singurul aspect negativ a fost “promovat” de GSP prin tribuna care a rămas fără scaune (tribuna dinspre apă), pentru că erau rupe de, ghiciți cine, cei care n-au încăput de ele în timp ce stadionul a fost nefolosit. Ori betonul “spoit”. Primăria a cumpărat de abia două luni stadionul, iar investițiile sunt momentan blocate de către Guvern – chiar și cea mai mică sumă este greu de alocat. Însă, deh, de ce să nu știrbești din sărbătoare puțin? Maxima a fost dată prin reaprinderea nocturnelor care funcționează foarte bine și gazonul care arată mult mai bine decât multe terenuri din Superligă.

Ne-am întors și noi, bistrițenii, cu un brand nou în fotbalul mare. Termenul de “Gloria” este general. Atât! Discuțiile despre “Asta nu-i Gloria AIA” nu își au rostul, pentru că în istoria echipei care a fost condusă la un moment dat de Jean Pădureanu, au fost mai multe nume, poate chiar și fără gloria alături de Bistrița. Subiectul ține mai mult de un orgoliu local, acceptabil, dar care în sport devine irelevant în comparație cu performanța sportivă și banii investiți. Poți să te numești Pruna Bistrița, că ești tot acolo – Liga 2, participant în cupă, club fără drept de promovare, cu ușoare investiții private, majoritate publică. Însă meciul ăsta a fost despre altceva.

Cifra zilei de 29 octombrie a fost 7204, numărul impresionant de spectatori ai meciului dintre Gloria și campioană. Nesperat de mulți oameni, poate mulți fani FCSB dar cu sânge bistrițean, care au răbdat un aer submontan, seara târziu, pe o temperatură absurdă de stat într-un singur loc. 10% din rezidenții municipiului Bistrița ar reprezenta în mod direct cifra oficială a spectatorilor, dar au venit din toată țara suporteri și iubitori de sport. Am văzut mașini de Timiș, Alba, Cluj, Ilfov, Dâmbovița și chiar Constanța, parcate în fața hotelurilor din Bistrița. Au venit turiști care să își cheltuie banii aici, apoi să își bea cafelele și să mănânce micul dejun pe pietonal în următoarea dimineață, înainte de plecare.

Social media duduie de informații legate de acest meci, în special presa națională – cea locală e mai cuminte privind fazele de meci, offside-ul de la al treilea gol și penalty-ul acordat ușor FCSB-ului. N-o spunem noi, pătimașii, ci chiar comentatorii bucureșteni care au revăzut faza de nenumărate ori până să dea un verdict obiectiv, că ăla n-a fost penalty. În acest caz, Gloria – FCSB s-a terminat în sufletele nostre 1-1. Iar ratările jucătorilor de la Gloria au venit din spaima ca nu cumva să clintim monstrul adormit de pe teren al “Stelei”. Tik Tok-ul, acolo unde s-au mutat internauții, vuiește de fazele controversate, iar fiecare strânge sute de comentarii, sute de mii de vizualizări și mii de aprecieri. Asta se întâmplă când te alături dintr-o pură întâmplare organizatorică unei superputeri de brand.

Nici textul ăsta nu ar fi avut valoare fără cei peste 7200 de spectatori, sutele de mii de la TV și miile de articole apărute în mai puțin de 24 de ore. Am început să contăm, existăm, mișcăm și putem avea un nou nume: Infernul Albastru. Pentru că indiferent de cât de înghețate ne-au fost mâinile și picioarele, glasurile încă erau calde. Pentru Gloria.

 

P.S. De acolo, de undeva, Lordul a zâmbit.

Îi oferim lui Andrei Csillag o oglindă, să vadă cum arată ipocrizia
Redacția Actual, Editorial
Îi oferim lui Andrei Csillag o oglindă, să vadă cum arată ipocrizia

Putem începe cu faptul că tânărul deputat de Bistrița-Năsăud este unul dintre deputații care au ajuns în Parlamentul României din greșeală. Este același om care acum se declară a face parte dintr-un grup suveranist european, dar îi lingea tălpile și energiile lui Călin Georgescu pe unde apuca în campanie. Și lui Georgescu și lui Simion, doi maratoniști ai penibilului care i-au tras pe toți în capcana inepțiilor.

Este același om care spune că este anti-PSD, dar se plimbă cot la cot cu toată gașca PSD-ului de la nivel județean pe la evenimentele din Bistrița.

Este același om care a gustat din diaspora și probabil că urăște deja străinătățurile, dar n-o spune pe față.

Acest individ, al cărui CV și declarație de avere evident că n-o găsim pe internet, s-a umflat în pene zilele trecute pe Facebook că el ca mare vicepreședinte de comisie a științei și tehnologie și a participat la audierea lui Daniel David. Nu-i așa că dacă vă spunem numele lui Daniel David… știți exact despre cine e vorba, dar pe Csillag nu-l știu decât 3 babe bete suveraniste? Despre Csillag trebuie să vă dăm mult prea multe detalii ca să aflați cine e, deci n-o s-o facem. Ne plictisim și noi. Oricum nu-i important!

Deci, revenind la treburile serioase ale acestui material, dePOTatul care acum vrea să își dea eject din partid pentru că nu-i convine atitudinea despotică a Anomaliei Gavrilă și că nu e ceea ce era la început formațiunea, spune că el s-a abținut din a-i acorda încrederea lui Daniel David prin votul de avizare. Atâta a putut el! Atâta merită un rector… pârlit. Doar rectorul celei mai mari universități din România, cea mai bine cotată în țara noastră, depășind atât UB cât și Iașiul, respectiv UBB CN.

Bravissimo, Csillag, român get-beget, suveranisto-traco-telectualule. Fix tu trebuia să îi dai votul lui David și exact tu ești în măsură să îți dai cu părerea despre el. Băbăiatule, era cel mai simplu să faci cum îți debitează ție creierul, da’ să nu publici inepția aia ordinară pe Facebook. Te-ai făcut de maro, mai ai 3 ani și scapi. Atâta ai putut.

Măcel în AUR BN! Liderii de tinichea dau cu barda
Raul Peterlin Editorial
Măcel în AUR BN! Liderii de tinichea dau cu barda

Patru consilieri județeni și un consilier municipal au fost excluși din partidul pe listele căruia au candidat întrucât au participat la alegerea vicepreședinților CJ și a viceprimarului Bistriței, deși formațiunea le-a cerut să părăsească sălile de ședință.

Acesta este unul dintre “motivele” prezentate de AUR BN, condus de Tiberiu Boșutar, liderul politic al Alianței care n-a reușit să-și facă niciun pic de curățenie în ogradă, dar vrea să facă în politică. Mai multe detalii vă oferim în materialul de mai jos:

Tupeu de “activist”: Tiberiu Boșutar controlează tot, în afară de nervii lui

Revenind la știrea inițială, cei dați afară din partid sunt consilieri aleși pe listele AUR pentru care, în urma ședinței din 13 noiembrie 2024, a Biroului Județean de Conducere, s-a decis excluderea lor ”pentru abateri de la regulile de statut ale AUR”.

”În cadrul ședinței, s-a votat ca membrii: Hârjoabă Constantin-Dragoș, Rațiu Maria-Honoria, Dumitrescu George, Baltă Loredana-Flavia, și Pop Nicolae-Alin, să fie excluși și să le fie retras sprijinului politic.
În toate situațiile, s-au înregistrat 16 voturi pentru, respectiv o abținere.

Aceste măsuri au fost luate pentru a asigura respectarea normelor și valorilor partidului, conform statutului AUR. Acțiunile denigratoare în care sus-numiții s-au lansat în ultimele săptămâni au avut scopul de a aduce atingere imaginii, prestigiului și unității partidului.

Menționăm și că, din calitatea de aleși locali, nu au respectat cererea expresă a conducerii AUR de a părăsi sala de ședință în cadrul ședințelor de alegere a vicepreședintelui CJ, respectiv a viceprimarului, alegând în schimb să voteze cu PSD, alături de PSD. Ne declarăm revoltați de atitudinea foștilor noștri colegi. Considerăm PSD, partidul condus de Marcel Ciolacu, un paravan pentru interese îndoielnice, un partid de diletanţi, principal responsabil pentru corupţia şi incompetenţa care au otrăvit instituţiile publice în ultimii ani”, a transmis AUR printr-un comunicat.

Loredana Baltă este candidat AUR și la alegerile parlamentare, fiind a patra pe lista pentru Camera Deputaților.

În Consiliul Județean, AUR mai are un singur reprezentant pe care nu l-a exclus, pe Ciprian Iușan, iar în cel municipal pe Rodica Dobraniș.

Motivele excluderii sunt puierile, mai degrabă se trag de faptul că Boșutar n-are un gram de leadership în el, iar în cazul în care vrea să știe ce înseamnă cuvântul antemenționat, să îl caute pe net. Și-a dat foc la bască după ce a fost primit frumos la Bistrița, acest sucevean cu aere și harfe care-l pun pe piedestalul ipocriziei, venit la Bistrița să facă legea.

Pentru o bucățică de ceva, promisă la un moment dat de șeful mare de la AUR, ștabul Boșutar s-a băgat tare în membri AUR din Bistrița-Năsăud și face o epurare de zile mari. Ceva nemaiîntâlnit și total atipic pentru o campanie electorală, așa zisul activist de mediu a împărțit partidul pe bucăți, în vederea obținerii, probabil, de putere absolută asupra “codrului” electoral.

Tupeu de “activist”: Tiberiu Boșutar controlează tot, în afară de nervii lui
Raul Peterlin Editorial
Tupeu de “activist”: Tiberiu Boșutar controlează tot, în afară de nervii lui

Personaj controversat, apărut pe scena politică bistrițeană după multe războaie interne din AUR BN, Tiberiu Boșutar este coada lui George Simion, pentru că știm că-n orice-și bagă coada dracul. Iar după câteva intervenții și scandaluri publice, și-a dat arama pe față. “Activistul” de mediu care are în cercul mai mult decât apropiat afaceriști din lumea lemnului a venit la Bistrița cu gândul de a monopoliza piața și a da la o parte doi dintre membrii AUR de preț pentru organizație, respectiv pe Honoria Rațiu și pe George Dumitrescu. Pe lângă asta, a clădit gafele și a arătat că are tiparul liderului sindicalist, mereu nemulțumit și care tânjește și la ce are aproapele.

O luăm pe rând, pentru că Boșutar trage mai multe păcate după el. Să facem cunoștință cu “activistul”:

Pădurea, casa lui. La propriu – Legea Codrului de AUR

Legea Codrului de AUR este miza politică a lui Tiberiu Boșutar și avea nevoie de un județ împădurit, precum Bistrița-Năsăud. Planul îi este susținut public de către George Simion.

Din 9 februarie 2024, Tiberiu Boșutar a devenit oficial membru AUR, după ce a negociat cu George Simion înființarea unei structuri naționale, de tipul Gărzii Forestiere, la conducerea căreia să se afle, având la dispoziție structurile din teritoriu și resursele partidului, de la oameni care să-l însoțească în teren până la avocați care să-i reprezinte. O chestiune absolut fără precedent, în care un om care se lega de arbori să nu-i taie exploatatorii de lemn, vrea să se facă stăpân pe pădure fără să fie trecute în actele sale de proprietate.

Apropiații lui Boșutar, probleme cu legea: Țigareta… 3?

Nu o să folosesc absolut în niciun fragment cuvântul “familie”, ci voi folosi “apropiați”, ca să nu fim acuzați că atingem moral subiectul. Tiberiu Boșutar s-a aflat într-o situație cel puțin incomodă când, polițiștii din județul Suceava au descins într-o casă din comuna Moldovița în care ginerele său, alături de un pădurar al Ocolului Silvic Moldovița, locul de baștină al șefului AUR din Bistrița-Năsăud, ascundeau peste 32.000 de pachete de țigări de contrabandă, în valoare de peste 4 miliarde de lei vechi. Evident, au fost luați de organele legii și reținuți, mai apoi judecați.

“Fratele, verișorul, toți se ocupă cu lemn. Și eu mi-am făcut fermă de struți (…)”, declara, într-un interviu, Tiberiu Boșutar. Da, cu lemne, cu țigări, cu ce se poate să te descurci în țărișoara asta săracă.

Săracul bogat – “Eu bat țara-n lung și-n lat”

Tiberiu Boșutar este unul dintre indivizii care s-a prezentat ca simplu activist. Om cu suflet mare și deschidere pentru publicul larg, om de perspectivă civică. În realitate, Boșutar ar avea alte preocupări. În Moldovița, este cunoscut ca un fel de “landlord”, un baron de Moldovița care a băgat spaima cam în toată lumea, a strâns putere, iar mai apoi a trecut munții să controleze codrii Bistriței. Ar avea mai multe proprietăți la care curțile au fost transformate în depozite de lemne, un PECO, inclusiv primarul îi construiește ce-i cere activisto-politicianul. Am totuși o întrebare pentru acest personaj care, trebuie să recunosc, este suficient de interesant încât să scriu despre el: Cu ce a trăit în cei 10 ani de activism de mediu prin pădurile României? Chiar el o spune, “Eu bat țara-n lung și-n lat prin pădurile României”. Cu ce bani? Cu ce susținere? Care este munca prestată de dumnealui? Pentru că actualmente este unul dintre cei care conduc un partid politic în Bistrița-Năsăud, am căutat o declarație de avere, însă nu am găsit.

De asemenea, nu am găsit nimic legat despre studiile lui Boșutar, finanțarea pentru activitatea de activist de mediu, nimic transparent. Acuzațiile care i se aduc în mediul virtual, cât și de mai multe organe de presă din Bucovina sunt că își autofinanța această activitate care îi creștea cultul personalității și imaginea în rândul publicului din contrabanda cu lemn și țigări pe care o executa apropiatul său, adică ginerele lui Boșutar, iar pentru anumite acțiuni se folosea de persoane de la București pentru a avea influență.

Cam acesta este profilului “politicianului” Boșutar, dacă activist bătut măr prin pădurile patriei nu i-a convenit să fie. Și vom afla mai multe… pe rând…

 

Lucia Augusta Săsărman: Liberalilor, v-ați cam rupt colții
Redacția Editorial
Lucia Augusta Săsărman: Liberalilor, v-ați cam rupt colții

𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐮𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐚𝐩𝐭𝐚 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐥𝐨𝐜 𝐝𝐞 𝐁𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐭̦𝐚-𝐍𝐚̆𝐬𝐚̆𝐮𝐝, ați năvălit ca hienele, ca să vă hrăniți politic cu afirmația președintelui Marcel Ciolacu!
Doar că, asemenea domnului Ciucă, 𝐯-𝐚𝐭̦𝐢 𝐜𝐚𝐦 𝐫𝐮𝐩𝐭 𝐜𝐨𝐥𝐭̦𝐢𝐢.

Retrospectivă:

Președintele dvs de dreapta, Traian Băsescu, spre final de mandat, în 2013, spunea că „𝒔̦𝒄𝒐𝒂𝒍𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ 𝒔𝒄𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒊𝒕̦𝒊”;

După alți 10 ani de politici de dreapta în domeniul educației, după amplul program (vai ș-amar) denumit „România educată”, inițiat de președinte dvs, Klaus Iohannis, acesta a concluzionat că „𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒔𝒕𝒂𝒕 𝒆𝒔̦𝒖𝒂𝒕”. Vă amintesc că fix atunci când rostea aceste cuvinte, dvs erați secretar general PNL, iar dl Ciucă era premierul Râmâniei;

În coaliție ați condus Ministerul Educației și n-ați făcut nimic înafară de faptul că ați tot adăugat materii după materii în cârca elevilor, doar pentru a puncta politic.

Ironic, nu?

Și întreb retoric: Voi, politicienii de dreapta, autointitulați vrednici urmași ai Brătienilor, cei care năvăliți ca hienele, unde ați fost în tot acest timp?

Pun pariu, domnule deputat de dreapta și deloc Bistrița-Năsăud, deputat mai mult plecat decât asumat, că nu puteți face față nici măcar unei simple dictări de clasa a patra, darămite să concepeți, să elaborați și să redactați acte normative sau legislative în domeniul educației.
Ferească Dumnezeu!

PS: Se vede că voi din PNL toți funcționați după celebru principiu de dreapta al doamnei Turcan:
„𝗰𝘂𝗹𝗰𝗮̆-𝘁𝗲 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗼𝘀 𝘀̦𝗶 𝘁𝗿𝗲𝘇𝗲𝘀̦𝘁𝗲-𝘁𝗲 𝗺𝗼𝗿𝘁”.

CMF: 11240017

EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL
Lavinia Petruț Actual, Editorial, Politică
EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL

Mare e grădina politicii bistrițene și mulți sar gardul (de la un partid la altul)! Ordonanța traseismului politic îi avantajează în mod clar pe actualii edili. Și nu numai. Mai exact, primarii, președinții de CJ-uri, consilierii locali și județeni care au câștigat mandatul în 2020 sub sigla unui partid, pot să și-l ducă la capăt până la finalul lui septembrie, chiar dacă la alegerile din 9 iunie aleg să reprezinte un alt partid. Trai nenică, pe banii contribuabililor! Bine, din patru în patru ani, contribuabilul devine votant, iubit de candidați, vezi Doamne, respectat, salutat, sărutat. Toate elementele de tip machiavelic de care politicianul dispune cât cuprinde! Din fericire pentru el, din nefericire pentru noi, plebea!

După acest intro, care sper că nu v-a plictisit (și nu ar trebui, la câtă poliloghie înghițim de la politicieni), să revenim la oile noastre. Fără nicio aluzie. Totuși, dacă vreți să o considerați aluzie nu mă opun.

Vântul schimbării bate tare de tot în PSD-ul autohton! Evident, timonierul șef este cel care decide ce, când și cum. Cum mulți dintre ai săi edili au cam bătut-o de gard în mandatul actual, Radu Moldovan i-a trecut pe linie moartă, le-a furat macaroana și a plecat la cules de oameni purtători de veste galbene. Și se pare că producția este bună anul acesta. Spre exemplu, după ce s-au bălăcărit ani în șir, Vasile Silași și liderul PSD Bistrița-Năsăud sunt gata să-și declare LOVE. Drept dovadă că ,,a face politică de calitate” nu înseamnă altceva decât a-ți muta fundul dintr-o barcă (politică)  în alta. Iată declarația dragoste:

rs-135x300 EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL

Nu v-au dat lacrimile? Dar, haideți să purcedem mai departe, dacă cu Silași ne-am lămurit. Eternul contestatar virulent al PSD, Traian Ogâgău, schimbă macazul și își dorește cu ardoare ca Cristian Pop să se afle la timona Primăriei Sângeorz-Băi. Asta după ce ani la rând a dat de pământ cu social-democrații. Ce să mai înțelegem atunci despre principii și doctrine politice? Că totul e apă de ploaie și interesul poartă fesul? Sau chipiul, a cărui culoare o schimbăm după cum bate vântul?

traian-ogagau EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL

,,A fost sinucis” și primarul comunei Teaca, Damian Iustian Muntean. Chipurile, acesta a renunțat de bună voie să mai candideze. Serios? Dar, reiterez, asta e politica din mirificul județ Bistrița-Năsăud.

teaca1_0-300x199 EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL

Nici Sever Mureșan de  la Telciu nu a scăpat de ,,epurare”. PSD va merge pe mâna lui Ioan Cordoș, președintele organizației locale. Cum spuneam, politica e pentru cei care ascultă orbește ordinele de sus sau au instinctul de a părăsi barca la timp.

sever-muresan-300x225 EDITORIAL: Wind of change, varianta PSD Bistrița-Năsăud. El lider maximo face epurări în rândul primarilor săi și dă iama în cei ai PNL

Una peste alta, cert este că vorba din popor se adeverește: ,,Politica-i curvă!”.

Nelu Boldea/Raimond Petruț